Cartea "FLORITZA DAS WALDMADCHEN" scrisa de IOAN SLAVICI

Name: FLORITZA DAS WALDMADCHEN
SKU: 30918
Author: IOAN SLAVICI

ISBN/COD:320IPSIBFL
Editura: KRITERION
An apariție: 1968
Limba: germana
Nr. Pagini: 266
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:17.0 x25.0 x2.5

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "FLORITZA DAS WALDMADCHEN" scrisa de autorul(i) IOAN SLAVICI a fost publicata de editura KRITERION in anul 1968. Cartea este scrisa in limba germana si are 266 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 17.0 cm x 25.0 cm x 2.5 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

IOAN SLAVICI

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Județul Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu „un instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”
Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură din Transilvania.