FLOAREA DE PIATRA SI ALTE POVESTIRI DIN URAL - P. BAJOV

Name: FLOAREA DE PIATRA SI ALTE POVESTIRI DIN URAL
SKU: 181395
Price: 98.99 RON
Availability: InStock
Author: P. BAJOV

ISBN/COD:284IP4BFL
Tip lectură: Mitologie/Folclor
Editura: CARTEA RUSA
An apariție: 1948
Limba: romana
Nr. Pagini: 216
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:21.0 x28.0 x3.0

Distribuie

98,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Acceptabila (98,99lei)

Ce înseamnă?

Uzură vizibilă, bună de citit, mai puțin de pus pe raft ca piesă de colecție.

Ghid complet de evaluare

Un muntar cu ochi verzi, o fată cu cosiță împletită stând pe o grămadă de minereu și povestea unei munci care îți intră în sânge până îți schimbă culoarea ochilor - așa începe lumea lui Bajov.

Pavel Bajov a adunat aceste povestiri din graiul minerilor și lucrătorilor de la poalele munților Ural, oameni care scoteau din pământ malachită, lazurită și boabe de aramă curată și care, între două schimburi, își spuneau unii altora despre Stăpâna Muntelui de Aramă și despre floarea ei de piatră, imposibil de ajuns și imposibil de uitat. Nu sunt basme pentru adormit copiii, ci povești de muncă grea, de boală, de dor și de o frumusețe care se plătește scump.

Ediția de față a apărut în 1948, la Editura Cartea Rusă, într-o vreme în care asemenea traduceri din folclorul rus pătrundeau abundent pe piața românească; e o carte cartonată, cu 216 pagini, care a trecut prin multe mâini și a rămas totuși întreagă, așa cum se întâmplă rar cu tirajele acelei perioade.

Textul păstrează prospețimea graiului popular, cu acel „cica" și acele construcții arhaice care fac diferența dintre o traducere seacă și una care respiră - meritul traducătorului se simte la fiecare pagină.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută rădăcinile folclorului rusesc dincolo de Pușkin și Tolstoi, dar și colecționarilor de ediții vechi, cu miros de hârtie și poveste adevărată în ele.

Cica s'au dus odată doi de-ai noștri, dela fabrică, să-şi vadă fâneţele. Luncile lor erau departe. Tocmai hǎt pe după Severușca. In ziua ceia se nimerise a fi o sărbătoare şi era grozav de cald! Zăpușeală, nu alta! Amândoi oamenii munceau în măruntaiele muntelui, la Gumeşchi, adică scoteau de acolo malachită; și lazurită aşişderea scoteau. Se întâmpla să dea uneori și de ceva boabe de aramă curată, cu izvod, sau de câte altele ce le cădeau pe neașteptate.
Unul dintre ei era flăcău tânăr, holtei, dar ochii îi şi începuseră a bate în verde. Celălalt era mai în vârstă şi cu totul istovit de trudă. Ochii îi erau verzi de-a-binelea și până şi obrajii căpătaseră parcă o ușoară umbră verzuie.
Il mai chinuia și o tuse rea.
In pădure era tare frumos. Păsărelele îşi cântau bucuria, iar din pământ se ridica o boare ușoară, ca o suflare. Şi iaca i-a răzbit oboseala.
Au ajuns ei așa până la baia din Crasnogorchi, unde se scotea pe atunci fier, s'au întins pe iarbă la umbra unui sorb şi pe loc i-a şi furat somnul.
Numai că cel tânăr, parcă l-ar fi înghiontit cineva în coastă: s'a trezit pe dată. Şi ce să vezi? In fața lui, pe o grămadă de minereu de lângă o piatră mare, ședea o femeie. Şedea cu spatele la dânsul, dar după părul împletit în cosiță, se vedea bine că era o fată.