FIUL RISIPITOR - HALL CAINE

HALL CAINE

Sir Thomas Henry Hall Caine (14 mai 1853 – 31 august 1931), cunoscut de obicei drept Hall Caine, a fost romancier, dramaturg, autor de nuvele, poet și critic britanic de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Popularitatea lui Caine din timpul vieții a fost fără precedent. A scris 15 romane pe teme precum adulterul, divorțul, violența domestică, nelegitimitatea, pruncuciderea, bigotismul religios și drepturile femeilor, a devenit o celebritate literară internațională și a vândut în total zece milioane de cărți. Caine a fost cel mai bine plătit romancier al epocii sale. The Eternal City este primul roman vândut în peste un milion de exemplare în întreaga lume. Pe lângă cărțile sale, Caine este autorul a peste douăsprezece piese de teatru și a fost unul dintre cei mai de succes dramaturgi din punct de vedere comercial ai vremii sale; multe dintre ele au fost montate în West End și pe Broadway. Caine a adaptat pentru scenă șapte dintre romanele sale. A colaborat cu actori și directori de teatru de seamă, printre care Wilson Barrett, Viola Allen, Herbert Beerbohm Tree, Louis Napoleon Parker, doamna Patrick Campbell, George Alexander și Arthur Collins. Majoritatea romanelor lui Caine au fost adaptate în filme mute alb-negru. Filmul The Prodigal Son al lui A. E. Coleby din 1923, de 18.454 de picioare și nouăsprezece role, a devenit cel mai lung film britanic realizat comercial. Filmul The Manxman al lui Alfred Hitchcock din 1929 este ultimul film mut al lui Hitchcock.
Născut în Runcorn, dintr-un tată originar din Insula Man și o mamă din Cumbria, Caine a crescut în Liverpool. După patru ani de școală, a fost pregătit ca desenator în arhitectură. În copilărie, și-a petrecut vacanțele la rude din Insula Man. La șaptesprezece ani a petrecut acolo un an ca învățător în Maughold. Apoi s-a întors la Liverpool și și-a început cariera în jurnalism, devenind redactor de editoriale la Liverpool Mercury. Ca lector și cronicar de teatru, și-a format un cerc de prieteni literari de seamă, de la care a primit influențe. Caine s-a mutat la Londra la sugestia lui Dante Gabriel Rossetti și a locuit alături de poet, fiindu-i secretar și tovarăș în ultimii ani ai vieții acestuia. După publicarea cărții Recollections of Rossetti în 1882, Caine și-a început cariera de scriitor, care a durat patru decenii.
Caine și-a stabilit reședința în Insula Man în 1895, unde a fost între 1901 și 1908 membru al House of Keys, camera inferioară a legislativului insulei. În 1903, Caine a fost ales președinte al Manx National Reform League și președinte al comisiei Keys care a pregătit petiția din 1907 pentru reformă constituțională. În 1929, lui Caine i s-a acordat Libertatea orașului Douglas din Insula Man. Caine a vizitat Rusia în 1892 în numele evreilor persecutați. În 1895, Caine a călătorit în Statele Unite și în Canada, unde a reprezentat Society of Authors, purtând negocieri de succes și obținând concesii importante privind drepturile de autor internaționale din partea Parlamentului Dominionului.
În timpul Marelui Război (1914–1918), Caine a scris numeroase articole patriotice și a editat King Albert's Book, ale cărui venituri au fost destinate refugiaților belgieni. În 1917, Caine a fost numit Ofițer al Ordinului Leopold de către regele Albert I al Belgiei. Caine a anulat multe contracte literare din America pentru a-și consacra tot timpul și toată energia efortului de război britanic. La recomandarea prim-ministrului Lloyd George, pentru serviciile aduse ca propagandist aliat în Statele Unite, regele George al V-lea l-a făcut Cavaler Comandor al Imperiului Britanic în 1918 și membru al Ordinului Companionilor de Onoare în 1922. La vârsta de 78 de ani, Caine a murit în casa sa de la Greeba Castle, în Insula Man.