Cartea "FEMEIA LA TREIZECI DE ANI" scrisa de HONORE DE BALZAC

Name: FEMEIA LA TREIZECI DE ANI
SKU: 98424
Price: 3.99 RON
Availability: InStock
Author: HONORE DE BALZAC

ISBN/COD:10501CPCSFE
Tip lectură: Literatură clasică
Editura: MINERVA
An apariție: 1970
Colecția: BPT
Limba: romana
Nr. Pagini: 249
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:12.0 x16.0 x1.5

Distribuie

3,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+3,99lei)

Balzac disecă aici, cu un bisturiu nemilos, iluzia că iubirea de tinerețe rezistă neschimbată în fața timpului.

Romanul urmărește destinul marchizei Julie d'Aiglemont pe parcursul mai multor decenii, de la căsătoria din dragoste cu un ofițer care se dovedește curând searbăd și lipsit de flacără, până la pasiunile ascunse, adulterul asumat cu riscuri mari și pierderile succesive care îi macină viața de femeie și de mamă. Nu e o poveste liniară, ci una construită din episoade scrise de-a lungul unui deceniu și legate ulterior într-un singur țesut narativ - se simte, în felul cel mai bun, munca migăloasă a unui autor care revine asupra unui personaj și îl adâncește de fiecare dată.

Se spune că Balzac s-a inspirat din propria relație cu Laure de Berny, femeie mai în vârstă care i-a fost aproape și confidentă, iar acest fond biografic dă cărții o intensitate rar întâlnită la un bărbat care scrie despre condiția feminină. Face parte din „Scènes de la vie privée”, secțiune a ciclului „Comedia umană”, și rămâne unul dintre textele în care Balzac tratează fără menajamente tema femeii măritate, prinsă între convenție și dorință.

Ediția de față e cea apărută la Editura Minerva, în colecția BPT, 1970, un volum de buzunar potrivit oricui vrea un clasic francez bine tradus, fără paratexte inutile.

Reper de lectură

O recomand cititorilor de proză psihologică din secolul XIX, care nu se sperie de un stil dens și de personaje feminine complicate. Se citește bine și de cei care redescoperă Balzac după romanele mai cunoscute, „Moș Goriot” sau „Eugénie Grandet”.

Roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842, alcătuit din mai multe fragmente narative publicate inițial separat și reunite ulterior de autor, inspirat de viața amantei sale, Laure de Berny, și axat pe tema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste, dar descoperă curând lipsa de pasiune a soțului ei, motiv pentru care se implică într-o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. De-a lungul romanului, copiii ei mor unul câte unul, iar la final marchiza încearcă zadarnic să-și oprească ultima fiică rămasă în viață de la o relație interzisă cu fratele ei vitreg.

HONORE DE BALZAC

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice, exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 de lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.