Cartea "FEMEIA LA TREIZECI DE ANI" scrisa de HONORE DE BALZAC

Name: FEMEIA LA TREIZECI DE ANI
SKU: 90156
Price: 3.99 RON
Availability: InStock
Author: HONORE DE BALZAC
ISBN: 5868920031

ISBN/COD:5-86892-003-1
Tip lectură: Literatură clasică
Editura: CARTEA
An apariție: 1992
Limba: romana
Nr. Pagini: 334
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:14.0 x21.0 x2.0

Distribuie

3,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+3,99lei)

Balzac disecă, fără menajamente, ce se întâmplă cu o inimă de femeie când iluziile tinereții se sting și rămâne doar viața reală, cu tot cu compromisurile ei.

Julie d'Aiglemont pornește la drum crezând în dragostea care i-a fost promisă printr-o căsătorie fericită, doar ca să descopere, curând, golul din spatele uniformei și al gesturilor cavalerești ale soțului ei. De aici, romanul urmărește, pe parcursul mai multor decenii, felul în care o femeie își reconstruiește viața emoțională în afara căsniciei - printr-un lord englez, apoi printr-un tânăr diplomat - în timp ce jur împrejur se destramă, rând pe rând, tot ce credea sigur: copiii, averea, propria imagine despre sine.

Scris și recompus de Balzac de-a lungul unui deceniu, romanul face parte din marele proiect al "Comediei umane" și tratează cu o luciditate neobișnuită pentru epocă subiectul adulterului feminin, plecând, se spune, de la relația autorului cu Laure de Berny. E un text mai puțin zgomotos decât alte titluri balzaciene, dar cu o profunzime psihologică care rezistă foarte bine timpului.

Ediția de față este cea apărută la Editura Cartea, în 1992, o carte cartonată, solidă, de 334 de pagini, tradusă în românește - un exemplar bun pentru cine vrea Balzac în bibliotecă, nu doar pe raftul de citit o dată.

Reper de lectură

Se potrivește cititorilor care au trecut deja prin romanele mari ale secolului XIX și caută un Balzac mai intimist, concentrat pe destinul unei singure femei. Bun și ca prim contact cu autorul, pentru cine vrea literatură clasică fără să se sperie de volume masive.

Roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842, alcătuit din mai multe fragmente narative publicate inițial separat și reunite ulterior de autor, inspirat de viața amantei sale, Laure de Berny, și axat pe tema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste, dar descoperă curând lipsa de pasiune a soțului ei, motiv pentru care se implică într-o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. De-a lungul romanului, copiii ei mor unul câte unul, iar la final marchiza încearcă zadarnic să-și oprească ultima fiică rămasă în viață de la o relație interzisă cu fratele ei vitreg.

HONORE DE BALZAC

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice, exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 de lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.