Cartea "FEMEIA DE TREIZECI DE ANI" scrisa de HONORE DE BALZAC

Name: FEMEIA DE TREIZECI DE ANI
SKU: 11774
Price: 4.99 RON
Availability: InStock
Author: HONORE DE BALZAC

ISBN/COD:973-915-17-4
Tip lectură: Literatură clasică
Editura: EXCELSIOR
An apariție: 1992
Limba: romana
Nr. Pagini: 167
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:19.5 x12.5 x1.0

Distribuie

4,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+4,99lei)

Balzac a înțeles ceva ce puțini scriitori din vremea lui au îndrăznit să spună răspicat: că o femeie nu încetează să simtă și să greșească din dragoste doar pentru că a împlinit treizeci de ani.

Romanul urmărește destinul marchizei Julie d'Aiglemont, de la iluziile tinereții - o căsătorie din dragoste care se dovedește repede searbădă - până la maturitatea în care caută, pe rând și în afara căsniciei, ceea ce soțul ei n-a putut oferi. Balzac construiește povestea din fragmente scrise și publicate separat de-a lungul unui deceniu, unificate ulterior într-un singur narativ, ceea ce dă cărții acel ritm particular, aproape de cronică a unei vieți, cu salturi de timp și cu o privire care se întoarce mereu asupra eroinei sale la vârste diferite.

Se spune că la baza personajului stă Laure de Berny, femeia care i-a fost lui Balzac amantă și, în multe privințe, mentor sentimental și intelectual. Poate de aici vine tonul de intimitate cu care autorul tratează un subiect incomod pentru epocă - adulterul feminin văzut nu ca păcat de condamnat, ci ca o consecință firească a unei căsătorii nepotrivite.

Ediția de față, apărută la Editura Excelsior în 1992, este o carte de format mic, comodă, gândită pentru cititorul care vrea un clasic francez fără balastul aparatului critic - text curat, 167 de pagini, potrivit pentru o lectură de câteva seri.

Reper de lectură

O recomand celor care vor să intre în lumea Comediei umane fără să înceapă cu volumele masive, dar și cititorilor atrași de portrete feminine complexe, scrise cu o luciditate care nu a îmbătrânit deloc.

Roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842, alcătuit din mai multe fragmente narative publicate inițial separat și reunite ulterior de autor, inspirat de viața amantei sale, Laure de Berny, și axat pe tema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste, dar descoperă curând lipsa de pasiune a soțului ei, motiv pentru care se implică într-o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. De-a lungul romanului, copiii ei mor unul câte unul, iar la final marchiza încearcă zadarnic să-și oprească ultima fiică rămasă în viață de la o relație interzisă cu fratele ei vitreg.

HONORE DE BALZAC

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice, exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 de lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.