Cartea "EU I-AM SALVAT PE EVREII DIN ROMANIA" scrisa de RADU LECCA

RADU LECCA

Radu Lecca (n. 15 februarie 1890 – d. 1980) a fost un spion și funcționar de stat român, numit de Ion Antonescu „Comisar general pentru probleme evreiești și director fără titlu al Centralei Evreilor din România”, apoi a fost condamnat la moarte pentru „dezastrul țării prin savârșirea de crime de război”, în Procesul Marii Trădări Naționale, pedeapsa fiind comutată în detenție pe viață chiar în ziua stabilită pentru execuție (1 iunie 1946).
Provenind dintr-o familie boierească, Lecca a luptat în primul război mondial. Închis în Franța pentru activități de spionaj, a devenit unul dintre principalii propagatori de concepte antisemite și fasciste, ca agent de influență al Germaniei naziste în România. Apropiat al lui Ion Antonescu, Lecca s-a implicat în politica românească în Al Doilea Război Mondial și, în special, ca executant principal la „Curățirea terenului”, numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german „soluția finală” de nimicire a minorității evreiești. Din 1941, Lecca a fost însărcinat cu „soluționarea problemei evreiești în România” și, la sugestia lui Manfred von Killinger și Gustav Richter, a fondat Centrala Evreilor din România, prin care a persecutat și jefuit evreii români, amenințându-i cu deportarea în Transnistria. Acest sistem era cunoscut ca fiind corupt, mulți dintre bani ajungând în buzunarele lui Lecca sau ale altor funcționari de rang înalt. Alți bani ajungeau la fundația soției mareșalului, Maria Antonescu.
Radu Lecca a colaborat strâns cu asistentul ambasadorului german, Gustav Richter, la elaborarea "Soluției finale în România". Dacă Richter dorea exterminarea întregii populații evreiești prin deportarea la Auschwitz, Lecca a propus cruțarea a 3 mii de specialiști evrei pentru a fi trimiși în Palestina mandatară, în schimbul a 3 miliarde de lire sterline. Planul nu a mai fost însă aplicat, din cauza înfrângerilor germane de pe front.
După lovitura de stat din 1944, Lecca a fost condamnat la moarte, sentința fiind ulterior comutată în închisoare pe viață. După eliberare, acesta și-a scris memoriile, în care l-a catalogat pe medicul statistician Sabin Manuilă ca spion american și în care a minimalizat participarea sa și a mareșalului Antonescu la Holocaustul românesc.