ESEU DESPRE LUCIDITATE - JOSE SARAMAGO

Name: ESEU DESPRE LUCIDITATE
SKU: 124884
Price: 19.99 RON
Availability: InStock
Author: JOSE SARAMAGO
ISBN: 9789734643813

ISBN/COD:978-973-46-4381-3
Domeniu: Teorie politică/Ideologii
Tip lectură: Literatură clasică
Editura: POLIROM
An apariție: 2014
Colecția: TOP 10+
Limba: romana
Nr. Pagini: 358
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:11.0 x18.0 x2.5

Distribuie

19,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Foarte buna (19,99lei)

Ce înseamnă?

Aproape perfectă, fără defecte vizibile - pare aproape necitită.

Ghid complet de evaluare

Ce se întâmplă atunci când democrația se lovește, într-o singură zi de scrutin, de tăcerea absolută a celor pe care pretinde să-i reprezinte?

Saramago construiește, cu ironia lui inconfundabilă și cu fraza lungă, aproape hipnotică, un experiment politic dus la extrem: într-o capitală nenumită, alegătorii nu boicotează urnele, ci votează în alb, fără explicații, fără lideri, fără organizare vizibilă. Guvernul, incapabil să înțeleagă un gest colectiv care nu se supune niciunei logici de partid, vede în el o conspirație și reacționează așa cum reacționează puterea atunci când nu mai poate controla naratiunea - cu suspiciune, cu forță, cu retragere ostentativă.

Romanul continuă, de fapt, firul deschis de Eseu despre orbire, reluând unele personaje și mecanismele de bază ale fricii instituționale, dar deplasează accentul de la o molimă fizică la una politică: refuzul tacit, colectiv, de a mai participa la un joc ale cărui regului par să nu mai însemne nimic. Este proza unui autor care nu se grăbește niciodată să tragă concluzii, ci lasă absurdul situației să se dezvolte singur, cu umor negru și cu o privire lucidă asupra mecanismelor puterii.

Ediția de față, apărută la Polirom în colecția Top 10+ (2014), are 358 de pagini și e o variantă accesibilă, potrivită pentru cine vrea să recupereze un titlu important din opera lui Saramago fără să investească într-o ediție de colecție.

Reper de lectură

Se potrivește celor care au citit deja Saramago și vor să continue cu un roman la fel de incomod din punct de vedere politic, dar și celor curioși despre cum poate fi scrisă o distopie fără extratereștri, catastrofe sau tehnologie - doar cu tăcerea unui popor.

Romanul Eseu despre luciditate debutează cu un scrutin general în capitala unei ţări imaginare, dar perfect obişnuite. La sfârşitul zilei, se numără voturile şi reiese că aproximativ şaptezeci la sută dintre electori nu aleseseră pe cineva. Duminica următoare oamenii sunt din nou chemaţi să voteze şi, de data aceasta, numărul de voturi fără opţiune depăşeşte optzeci la sută. Membrii guvernului intră în panică, o molimǎ pare să le submineze demersurile politice şi, dacă este aşa, atunci aceasta trebuie anihilată. Încercând să afle care ar putea fi explicaţia unui asemenea fenomen, ei încep o vastă operaţiune poliţienească, culminând, în lipsă de rezultate, cu instaurarea stării de asediu şi retragerea guvernului din capitală - provizoriu, susţin mai-marii, până când populaţia capitalei va reveni la sentimente mai bune în ceea ce priveşte puterea politică, cea despre care se presupune că ar trebui să-i reprezinte. Izolaţi şi lipsiţi de îndrumare, cetăţenii capitalei au reacţii dintre cele mai imprevizibile.

JOSE SARAMAGO

José Saramago (n. 16 noiembrie 1922, Azinhaga, Portugalia – d. 18 iunie 2010, Lanzarote, Insulele Canare, Spania) a fost un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprinderea peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști foarte din realitate. Romanul Ensaio sobre a cegueira („Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor”) conține în detaliu aspectele psihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație.
O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane.
Saramago a fost ateu și comunist.