ERUDITA PIETATE - CEZAR IVANESCU

CEZAR IVĂNESCU ŞI ,,TEROAREA ISTORIEI❝ 99 La apariția volumului La Baaad (1979), unul dintre criticii exigenți (ca să nu zic ,,afurisiți") ai momentului, Al. Dobrescu, scria în Convorbiri literare că poetul bîrlădean este, probabil, cel mai mare liric român ivit după al doilea război mondial.
Se-nțelege că asemenea propulsare spectaculoasă a unui poet peste gloriile zilei nu prea avea darul să facă o bună carieră, mai ales că nici n-a existat un interes deosebit pentru ca numele lui Cezar Ivănescu să eclipseze pe altele. Nu ştiu în ce măsură superlativul cel mai are legitimitate printre scriitori cu o personalitate inconfundabilă, dar e cert că La Baaad este una din marile cărți ale poeziei naționale, demnă de a sta alături de Ultimele sonete ale lui Vasile Voiculescu sau de 11 elegii, de Nichita Stănescu. Impresia la lectură este de-a dreptul copleşitoare. De la Eminescu şi Bacovia, nici un alt liric român n-a mai atins profunzimile afective pe tema morţii aşa cum a făcut-o acest poet atît de puțin cunoscut la adevăratele lui dimensiuni.
S-a acreditat, în schimb, ideea că ne aflăm în fața unei poze de „damnat" zăbovind în manierismul boemei.
Adevărul e că, în felul său, Cezar Ivănescu este o figură incomodă, de un orgoliu supradimensionat, gata chiar de excese şi nedreptăți în faţa unor confrați, unii dintre ei mai norocoşi în a fi ajuns răsfățații criticii. Şi asta contează contraproductiv în sociologia succesului. Faptul pare cu atît mai bizar, cu cît, în realitate, dincolo de crisparea fiziognomică, se ascunde un suflet de o candoare dezarmantă, de o generozitate care spumează macedonskian peste marginile paharului şi care, de cele mai multe ori, se-ntoarce împotriva lui Cezar Ivănescu însuşi. Poate şi de asta n-a făcut carieră socială.
Nu ştiu de ce, figura poetului mi-a evocat întotdeauna ceea ce Eminescu a numit un arheu jignit, de unde - bănuiesc - şi amestecul insolit de orgoliu şi umilinţă (suferinţă), la confluența cărora se configurează personalitatea artistică excepţională a lui Cezar Ivănescu.