EROTOCRITUL LOGOFATULUI PETRACHE - DR.G. POPESCU-VILCEA

In literatura română veche, Erotocritul este cunoscut ca un duios poem de iubire între doi tineri: Aretuza-fiica împărătesei Artemi şi a împăratului Eraclie al Atenei-şi Erotocrit, fiul jupînesei Ecaterina şi al lui Pezostrat, unul din sfetnicii apropiați ai împăratului.
Mai mult decît oricare alt roman cu caracter popular, Erotocritul s-a bucurat de-a lungul timpului de o largă circulație în toate straturile societății româneşti, îndeosebi în vremea domniilor fanariote. Familii de seamă ca Suțu, Ghica, Văcărescu, Golescu, Brâncoveanu, Filipescu, Ştirbei etc. -în Muntenia, sau Beldiman, Sturza, Bals, Negruzzi etc. în Moldova, s-au entuziasmat de conținutul acestui roman şi au contribuit din punct de vedere material la răspîndirea lui.
- Scris în proză şi versuri în limba greacă, în secolul al XVII-lea, de poetul cretan Vincențiu Cornaro, pe cînd insula Creta era sub dominația veneţienilor, romanul a circulat din loc în loc sub formă de manuscrise, cum este cazul celui din 1710, care se află la British Museum, publicat la Veneția în 1717.
La noi, Erotocritul a pătruns în literatura populară în secolul al XVIII-lea sub formă de roman-poem, fiind tradus pentru prima dată din limba greacă în limba română de Hristodor Ioan Trapezuntul, între 1770-1780, iar a doua oară de un român anonim. Vasile Virnav, un copist din Botoşani, folosind traducerea românului anonim, prelucrează romanul, căutînd în oarecare măsură să plaseze acțiunea într-un mediu cu specific românesc.
În 1837, se tipăreşte la Sibiu traducerea în limba română a romanului lui Cornaro, făcută de Anton Pann şi Tudorache Iliad, de astă dată sub titlul Noul Erotocrit, după prelucrarea în versuri, în limba neogreacă literară, a lui Dionisie Fotino originar din Peloponez, care a studiat la Bucureşti, fiind profesorul lui Anton Pann-, apărută la Viena, în 1818.
- Doi învățați români: V. Grecu şi N. Cartojan, în studii savante, s-au ocupat exhaustiv de Erotocrit, stabilind originile şi evoluția acestui roman şi pătrunderea lui în literatura noastră veche. V. Grecu precizează epoca în care romanul apare la noi, studiază şi clasează prelucrările româneşti, atît cele manuscrise cît şi cele tipărite, pe cînd N. Cartojan lămureşte geneza acestui roman pe baza cercetării literaturii comparate, demonstrînd că izvorul lui nu este un basm popular grecesc cum afirmau folcloristul grec Politis şi istoricul H. Pernot...