ENIGMELE TERREI VOL.1-2 - HORIA MATEI

Ţi-ai dat vreodată seama, cititorule, cât de diferite sunt uneori reacţiile noastre în fața unei priveliști monumentale, fie ea chiar făurită de mâna omului? Este firesc să fie aşa: cel ce apreciază o face totdeauna în funcție de concepțiile sale, de pregătirea sa, de simpatiile sale artistice, de gustul său, ba uneori intervin elemente de ordin şi mai intim. Un prieten întors dintr-o călătorie în Valea Nilului îmi povestea că Piramida lui Keops l-a impresionat şi în acelaşi timp i-a produs o senzație de aversiune:,,Știam că la ridicarea ei munciseră sute de mii de oameni decenii în şir şi nu mă puteam stăpâni să mă întreb câte mii, câte zeci de mii dintre ei au murit de istovire, de insolație, de friguri, de bici; auzeam parcă scrâşnetele scripeților, pocniturile biciului, vaietele sclavilor care fuseseră schingiuți acolo...
- - "
Desigur, prietenul meu este o fire impresionabilă, un temperament artistic dotat cu o fecundă imaginație; dar această împletire a unor senzații în aparență incompatibile nu este un lucru chiar atât de neobişnuit am trăit această experiență în toamna târzie a anului 1972, când mă aflam călător în Bretania şi am avut prilejul să vizitez impresionantele monumente megalitice de la Carnac şi Locmariaquer: prima impresie este una de copleșire închipuiți-vă mii și mii de pietre uriaşe, înfipte în sol pe distanțe de zeci de kilometri, după o geometrie care nu este geometrie de vreme ce e lipsită de orice logică, dar pe care o bănuim că are o semnificație care astăzi, după trei, patru sau poate chiar cinci milenii ne scapă. Totuşi un înțeles trebuie să aibă, căci altfel ce rost ar mai fi avut această muncă titanică, acest efort cu totul ieşit din comun... Și atunci intervine a doua senzație, a absurdului, a ineptului izvorât din conceptul de inutilitate - fiindcă noi, oamenii practici din ultimul pătrar al veacului XX, nu putem înțelege o asemenea risipă uriaşă de forţe: mii de blocuri cântărind zeci de tone fiecare, transportate uneori de la distanțe mari sute de mii de oameni angajați într-un efort gigantic vreme de veacuri în şir... ca să înfigă nişte pietre în sol. Pentru ce?
Cred că acolo, pe malul breton al Atlanticului, şi atunci, în acea după-amiază plumburie de toamnă s-a născut ideea acestei cărți.