Vinilul "ENCICLOPEDIE MUZICALA VOL.1-11, 13-18 (LIPSA DISC 12)" - ZENO VANCEA

ISBN/COD:973-573-017-0
An apariție: 1993
Genuri muzicale: Muzica Clasica/Opera/Opereta
Casa de discuri: PRIETENII CARTII
Nr. discuri: 34
Viteza: 33
Dimensiune: 30 cm
Viniluri din categoria Muzica Clasica/Opera/Opereta

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Piese:
FIECARE VOLUM CONTINE CATE 2 DISCURI DE VINIL

VOL. I / DIN ANTICHITATE PANA IN SECOLUL AL XVI - LEA

VOL. II / SECOLELE XVI - XVII

VOL. III / SECOLELE XVII - XVIII

VOL. IV / OPERA IN SECOLELE XVI - XVIII

VOL. V / JOHANN SEBASTIAN BACH

VOL. VI / GEORG FRIEDRICH HANDEL

VOL. VII / SECOLUL AL XVIII - LEA

VOL. VIII / JOSEPH HAYDN

VOL. IX / WOLFGANG AMADEUS MOZART

VOL. X / LUDWIG VAN BEETHOVEN

VOL. XI / CARL MARIA VON WEBER / HECTOR BERLIOZ

VOL. XIII / SCHUMANN , MENDELSSOHN - BARTHOLOY

VOL. XIV / FREDERIC CHOPIN , FRANZ LISZT

VOL. XV / JOHANNES BRAMS

VOL. XVI / RICHARD WAGNER - OPERA GERMANA

VOL. XVII / GIUSEPPE VERDI - OPERA ITALIANA

VOL. XVIII / OPERA FRANCEZA IN SECOLUL AL XIX - LEA

Aceast vinil ENCICLOPEDIE MUZICALA VOL.1-11, 13-18 (LIPSA DISC 12) - ZENO VANCEA a aparut la casa de discuri PRIETENII CARTII in anul 1993.

ZENO VANCEA

Zeno Octavian Vancea (n. 8 octombrie 1900, Bocșa, comitatul Caraș-Severin – d. 15 ianuarie 1990, București ) a fost un compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român.
A studiat la Lugoj cu Ion Vidu și Iosif Willer, la Cluj cu Gheorghe Dima și Augustin Bena, apoi la Viena, la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-1931) cu Ernst Kanitz, cu care a studiat contrapunctul și compoziția. Ulterior, aderă la atonalismul și principiile promovate de cea de a doua școală vieneză (Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg), principii care se vor regăsi, selectiv, în creația sa, fără a renunța complet la tradițiile școlii românești. Cât a fost la Viena, a activat și ca dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Viena.
A predat contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Târgu Mureș (1935-1940 și 1945-1948) și la cel din Timișoara (1940-1945).
A fost apoi director general al învățământului artistic din București (1949-1950), profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București (1952-1968), secretar (1949-1953) apoi vicepreședinte (1953-1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vicepreședinte a fost din 1968, apoi a lucrat la Revista Muzica (1953-1964) al cărei redactor șef a fost între 1957-1964.
Laureat al premiului "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974).