ELEMENTE DE DIDACTICA ISTORIEI - GH. IUTIS, E. COZMA, I. ASAVOAIE

Didacticile speciale studiază organizarea şi desfăşurarea specifică a predării şi învățării, aplicarea în mod particular a principiilor şi regulilor stabilite de didactica generală în cazul fiecărei discipline de învățământ. Ele mai sunt numite şi metodici fiind definite ca ştiinţe care exemplifică aplicarea particulară a didacticii la predarea-învățarea unei discipline şcolare, în cazul nostru a istoriei.
Lucrarea de față este o didactică a istoriei care detaliază situațiile de învățare, desfăşurarea acesteia, metodele şi procedeele, tipurile de activităţi şi rolurile profesorului de istorie în cadrul procesului de învăţământ.
Este general acceptat faptul că astăzi, experienţa la catedră nu mai constituie un argument imbatabil al eficienței meseriei didactice câtă vreme cerințele pe care societatea le formulează către învățământ au devenit mult mai complexe.
Profesorii de istorie nu fac excepţie; lor li se cere nu doar să-şi convingă elevii asupra necesității de a-şi însuşi un anumit volum de cunoştinţe ci şi să le dezvolte capacități precum cea de a raționa, de a emite judecăți asupra evenimentelor /faptelor istorice, de a identifica ceea ce este pozitiv în evoluția omenirii şi de a evita repetarea a ceea ce a fost negativ.
În viziunea Consiliului Europei istoriei îi revine un rol esenţial în dezvoltarea spiritului de reconciliere, în întărirea cooperării transfrontaliere şi chiar în educația pentru cetățenia democratică. În realizarea acestor obiective se are în vederea formarea unor deprinderi moderne de interpretare şi utilizare a unor surse din ce în ce mai variate, inclusiv a celor orale sau din mass media; abordarea unor domenii noi cum ar fi cel al mentalităților, al vieții cotidiene, al istoriei grupurilor minoritare; încurajarea cercetării în grup şi a celei individuale, abordarea inter- şi multidisciplinară.