DUMNEZEUL MEU, DUMNEZEUL MEU, PENTRU CE M'AI PARASIT? PARTEA I REEDUCAREA DE LA INCHISOAREA PITESTI - AUREL VISOVAN

Name: DUMNEZEUL MEU, DUMNEZEUL MEU, PENTRU CE M'AI PARASIT? PARTEA I REEDUCAREA DE LA INCHISOAREA PITESTI
SKU: 181197
Price: 399.99 RON
Availability: InStock
Author: AUREL VISOVAN
ISBN: 973945500X

ISBN/COD:973-9455-00-X
Tip lectură: Memorii/Jurnal
Editura: NAPOCA STAR
An apariție: 2006
Limba: romana
Nr. Pagini: 228
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:14.0 x20.0 x0.5

Distribuie

399,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (399,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

O celulă goală, un geam spart de vânt și un om care fredonează un cântec legionar ca să nu-i cedeze mintea - așa începe mărturia lui Aurel Vișovan.

Adus de la Securitate la închisoarea din Sighetul Marmației în toamna anului 1948, autorul povestește la persoana întâi ceea ce a văzut și a trăit în anii reeducării de la Pitești, unul dintre cele mai întunecate episoade ale detenției politice din România comunistă. Nu e o lucrare de istorie scrisă la rece, cu distanța cercetătorului, ci depoziția unui supraviețuitor care încă se întreabă, decenii mai târziu, cum a fost posibil ca torționarii să dețină liste exacte cu nume ale unei mișcări care se pretindea subversivă și secretă.

Prima parte a acestei mărturii, publicată de Editura Napoca Star în 2006, reconstituie zilele de început ale unui drum pe care autorul recunoaște că se pregătise să-l parcurgă. Frigul, foamea, singurătatea celulei și gândul mereu la cei mai tineri din celulele vecine se împletesc cu o rugăciune și cu nevoia de a rezista, așa cum au rezistat înaintașii despre care avea doar povești.

Cartea are 228 de pagini, format necartonat, și se citește ca un document brut, fără artificii literare, scris de cineva care a simțit nevoia să lase în urmă o mărturie exactă, nu o poveste înfrumusețată.

Reper de lectură

Se potrivește celor interesați de istoria recentă a României și de mărturiile detenției politice, dar și celor care caută documente autentice despre fenomenul Pitești, dincolo de manualele de istorie.

În toamna anului 1948 am fost adus de la securitate la închisoarea din Sighetul Marmaţiei şi introdus în celula 72 de la etajul doi. Privind de jur împrejur am observat doar două vase specifice unei celule de puşcărie. Nimic altceva.
Atunci mi-am zis: Iată-mă la un început de drum pentru care mă pregătisem...
Doamne ajută-mă!
Incogniq Era straniu acel spațiu atât de gol. Nici vorbă de pat, de scaun sau altceva. Doar o presupusă fereastră făcută cioburi (probabil din cauza vântului). Astfel că gratiile apărau mai mult de frig şi ploaie decât geamul care nu-şi merita numele.
Iată-mă față în față cu mine însumi. Lipseau anchetatorii de care scăpasem -cel puțin pentru un timp.
Trebuia să-mi fie frig, foame, dar nu simţeam nimic din toate acestea.
Gândurile mele erau la prietenii mai tineri de prin celulele vecine. Mereu mă întrebam : De ce călăii securişti m-au chinuit atât, când ei dețineau -de nu ştiu unde- o listă cu nume şi date exacte ?!
N-am reuşit nici până astăzi să înțeleg (deşi am căutat mereu) cum de a fost cu putință ca într-o mişcare cu caracter subversiv să se lucreze cu date scrise, care să circule nu numai în țară, dar şi peste hotare! ani gol sistimil Rămas singur în mijlocul celulei m-am întrebat: Oare voi fii în stare să rezist aşa după cum aveam atâtea pilde ale înaintaşilor?
Am rostit -mai întâi- o rugăciune Celui de Sus pentru a mă încuraja. Apoi încet am început să fredonez «Sfântă tinerețe legionară!...» Simţeam că-mi cresc puterile...