DULCE CA MIEREA E GLONTUL PATRIEI - PETRU POPESCU

Name: DULCE CA MIEREA E GLONTUL PATRIEI
SKU: 112749
Price: 7.99 RON
Availability: InStock
Author: PETRU POPESCU
ISBN: 9789736699948

ISBN/COD:978-973-669-994-8
Editura: CURTEA VECHE
An apariție: 2010
Colecția: JURNALUL NATIONAL
Limba: romana
Nr. Pagini: 462
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x3.0

Distribuie

7,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (7,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Foarte buna (10,99lei)

Ce înseamnă?

Aproape perfectă, fără defecte vizibile - pare aproape necitită.

Ghid complet de evaluare

Un titlu care sună ca un slogan răsturnat pe dos, semn că ironia e arma principală a acestui roman.

Petru Popescu construiește o proză care se hrănește din limbajul epocii comuniste, din retorica patriotardă și din contrastul dintre vorbele mari și viața mică a oamenilor prinși în ea. Romanul are respirația unei cărți groase, de 462 de pagini, construită să fie citită pe îndelete, nu răsfoită.

Apărut la Curtea Veche în 2010, în colecția Jurnalul Național, exemplarul e legat cartonat, un format solid, potrivit pentru o carte gândită să reziste pe raft mai mult decât o simplă lectură de sezon.

Popescu scrie cu experiența unui autor care a privit România comunistă atât din interior, cât și de la distanță, iar acest unghi dublu se simte în tonul cărții, undeva între amărăciune și umor negru.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută proză românească despre absurdul cotidian din comunism, spusă fără patetism, cu o doză sănătoasă de ironie.

DESPRE TINEREȚE ȘI DRAGOSTE Era în 1971. Făceam armata, departe de casă, la o unitate militară (a cărei amplasare n-o divulg, întrucât constituie un secret militar!). Îmbrăcat într-o uniformă de culoare kaki, încheiată până sub bărbie, cu caschetă pe cap şi cu bocanci rigizi în picioare, participam la marşuri grele şi la istovitoare exerciții de tragere cu pistolul automat. Fiind noi toţi, cei de acolo, absolvenţi de facultăţi (şi viitori ofițeri), noaptea, după ce se dădea stingerea, discutam pe întuneric, în dormitorul comun cu 65 de paturi, despre fotbal şi tenis de câmp (era în vogă Ilie Năstase), dar şi despre filme, cărți, muzică etc.
Un mare ecou a avut printre noi zvonul că a apărut o nouă carte a lui Petru Popescu, Dulce ca mierea e glonțul patriei. Ne plăcea titlul, exuberant, patetic şi ironic în acelaşi timp, în distonanță cu limba de lemn pe care o auzeam în armată. Numele autorului ne era cunoscut, după ce el publicase, în 1969, la numai 25 de ani, romanul Prins, despre un inginer bolnav de cancer şi condamnat prin aceasta la moarte, subiect-tabu într-o perioadă de triumfalism obligatoriu. Eu, ca absolvent al Facultății de Limba şi Literatura Română, ştiam chiar mai multe. Le povesteam tovarăşilor mei de arme (cum altfel să le spun?) că în 1966 l-am văzut pe scriitor, pe atunci student în anul IV al Facultății de Limbi Străine, în amfiteatrul „Odobescu" de la Universitatea din Bucureşti, într-o şedinţă a cenaclului „Junimea", citind, cu glas tare, versuri din cartea sa de debut recent apărută, Zeu printre blocuri. Versuri?! Da, versuri. Şi le explicam militarilor,,în termen“ ce neconvenţionale erau acele versuri, în care viața de fiecare zi din Bucureşti, aparent prozaică, îşi dezvăluia poezia.