DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA (ILUSTRATII DE ANA BITAN) - EMIL GIRLEANU

Name: DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA (ILUSTRATII DE ANA BITAN)
SKU: 181394
Price: 49.99 RON
Availability: InStock
Author: EMIL GIRLEANU

ISBN/COD:3984IP4BDI
Tip lectură: Copii/Tineret
Editura: TINERETULUI
An apariție: 1961
Limba: romana
Nr. Pagini: 81
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:21.0 x28.0 x1.0

Distribuie

49,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Uzata (49,99lei)

Ce înseamnă?

Are defecte importante (copertă deteriorată, pete, cotor slăbit), detaliate separat în descrierea cărții.

Ghid complet de evaluare

O gânganie fără nume caută înțelepciunea unei furnici și descoperă, pas cu pas, cât de greu e să înveți singur rostul lumii.

Emil Gârleanu construiește aici una dintre cele mai cunoscute colecții de povestiri despre viețuitoarele mărunte ale ogrăzii și ale pădurii, acolo unde o furnică, o gânganie, o rândunică sau un fir de iarbă au gânduri și spaime pe măsura omului. Stilul lui e simplu, dar niciodată simplist, cu propoziții scurte și o duioșie aparte pentru tot ce e mic și trecător, de la o frunză scuturată de ploaie până la spaima de sub talpa unui pantof.

Ediția de față, apărută la Editura Tineretului în 1961, păstrează ilustrațiile Anei Bîtan, care dau greutate vizuală fiecărei povestiri și fac din carte un obiect plăcut la răsfoit, nu doar un text de citit cu voce tare. Cele 81 de pagini, broșate, poartă semnele firești ale vârstei, dar textul rămâne întreg și la fel de limpede ca atunci când a fost scris.

E genul de carte pe care generații întregi au citit-o la școală, iar regăsirea ei acum, în formă originală, are o anume savoare pe care reeditările recente n-o mai pot oferi.

Reper de lectură

Se potrivește copiilor care încep să citească singuri povești scurte, dar și adulților care vor să redescopere, cu alți ochi, una dintre cărțile lor de clasă.

munciNu trebuie să fii cît un munte de mare ca să poți judeca. Ci de-ai fi cît o neghină, ori cît un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scînteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ţi-i de ajuns: știi ce ești, de unde vii și-ncotro trebuie să te îndrepţi. Gîndirea aceasta i-o spusese gînganiei o furnică. Și spusa toarei îi intrase atunci pe o ureche și-i ieşise pe alta. De-abia văzuse de cîteva zile lumina soarelui, pămîntul, florile! IÎn iarbă i-au părut toate un rai; dar cînd a întins aripioarele şi-a zburat, mirîndu-se că poate să străbată aerul, cînd apoi a căzut, istovită de oboseală, pe-o frunză, atunci întîiași dată a cunoscut greul. Şi spusele furnicei i-au venit în minte... Ce era? o gînganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămînță. De unde venea? Din iarbă; ţinea minte că se trezise sub o rochita rindunicii. Dar încotro avea să se îndrepte?
Ei, ăsta era greul!
S-a scoborît de pe frunză, şi-a purces să caute din nou furnica. A umblat încoace, încolo - furnica nicăiri. Altele a întîlnit - dar grăbite. Furnicile nu prea stau de vorbă. A mers mult şi bine; altă gîndire n-a mai auzit. Ințelepciunea e rară, se gîndea biata gînganie. Şi acesta a fost al doilea necaz al ei.
E greu începutul ! Într-o zi o prinse ploaia: din nebăgare de seamă căzu într-un şivoi. De-abia scăpă, pe-un pai. Iar altădată ce spaimă, Doamne! stǎtu o - clipă, fără suflare, sub talpa cizmei grădinarului.