DICTIONAR ROMAN - ENGLEZ 40.000 DE CUVINTE - ANDREI BANTAS

Vă prezentăm un dicţionar român-englez relativ cuprinzător, de proporții medii: 40.000 cuvinte-titlu - în special din vocabularul românesc contemporan - şi câteva mii de alte unități lexicale: compuşi şi sintagme (colocații), locuţiuni, abrevieri, denumiri geografice, precum şi adjective şi substantive derivate de la ele.
Aşadar, este cel mai amplu dicţionar român-englez de până acum, din punctul de vedere al cuvintelor-titlu, chiar dacă nu este la fel de bogat sub raport idiomatic sau frazeologic. Este menit a sluji mai ales ca instrument de lucru pentru românii care studiază limba engleză şi pentru englezii şi americanii care studiază limba română, pentru economişti şi oameni de afaceri, tehnicieni, turişti şi artişti care călătoresc în şi din România, pentru profesori de toate gradele, pentru interpreţi şi traducători din diverse domenii, ş.a.m.d.
Fireşte, ar fi absurd să pretindem de la acest dicţionar să acopere toate nevoile traducătorilor literari, ale străinilor care citesc literatura română - deşi am explicat mulţi termeni populari şi chiar regionali, ori de câte ori nu am putut găsi echivalente propriuzise.
Dicţionarul de faţă se deosebeşte de cel elaborat de profesorul Leon Levitchi începând de prin 1950, a cărui a treia ediție (revizuită de autor şi de subsemnatul) a fost tipărită de Editura Ştiinţifică acum două decenii, mai exact în 1973, şi de diferitele dicţionare ale noastre - în mai multe privinţe: -ca structură, prin aplicarea celor mai noi concepţii lexicografice făurite şi perfecționate de profesorul Levitchi şi concretizate în Dicţionar Frazeologic RomânEnglez de Bantaş - Gheorghițoiu - Levitchi, adică în ordinea strict alfabetică a cuvintelor și compuşilor (cu foarte puține locuţiuni păstrate în cadrul cuibului - mai ales cele greu de separat); - insistenţa asupra unei secţiuni importante a vocabularului - peste 10.000 de cuvinte-titlu - care nu şi-a găsit până acum locul în nici un alt dicţionar român-englez şi de fapt nici în dicţionarele român-francez, român-german etc.); dezvoltarea seriilor de sinonime, cuprinzând şi variantele americane cu delimitări şi explicații ori de câte ori a fost necesar; - explicarea noţiunilor specifice vieţii româneşti, meşteşugurilor, agriculturii şi altor ocupaţii, folclorului şi mai ales istoriei noastre (realiile româneşti), când nu s-au putut găsi pentru ele echivalente englezeşti exacte - sau însoţind asemenea echivalente dacă au prea puţine şanse de a fi cunoscute marelui public de limba engleză (întrucât apar numai în dicţionarele de proporții enciclopedice); mai puţine trimiteri, pentru a-i cruţa pe cei care consultă dicţionarul de efortul de a întoarce prea des paginile; cernerea tuturor surselor de informare de care dispunem - care au sporit spectaculos în ultimii douăzeci de ani.