DICTIONAR GERMAN-ROMAN - JEAN LIVESCU, EMILIA SAVIN

- Dicţionarele au fost comparate uneori cu ierbarele sau insectarele: ca şi acestea, ele folosesc un material din realitate, sint însă creații ale spiritului de ordine al omului, au primit o organizare sistematică, în care cuvintele sînt clasificate după o ordine fiind în felul impusă de gîndire - alfabetic, de exemplu acesta scoase din conexiunile în care ele există în mod natural în limbă. Pentru că în „viaţa" lor reală cuvintele trăiesc într-un anumit context, în care au o semnificație definită, diferită de aceea pe care ele o pot căpăta în alte contexte.
Deducem de aici avantajele instructive şi educative ale sistematizărilor lexicografice, mai ales cînd e vorba de limbi străine, în care cuvintele mai păstrează încă, în perioada în care un dicţionar ca cel de față ne este încă de cel mai mare folos, un anumit parfum al necunoscutului misterios. Nimeni n-ar încerca să prezinte într-o ordine acceptabilă toate contextele, din care apoi să derivăm sensul cuvintelor; numărul lor este imens, stabilitatea lor destul de labilă, iar caracterul lor e adesea foarte individual, pasager. Tocmai pe baza criteriilor raționale, inventate de mintea omului, de care beneficiază, un dicționar ne pune la îndemînă, pe un spațiu relativ redus şi după o metodă uşor de minuit, un număr mare de cuvinte, începînd cu cele de uz general şi continuind după mărimea şi scopul lucrării cu altele, mai rar intilnite, relicte ale unor vremuri trecute sau cunoscute numai regional sau numai unui anumit grup, profesional sau social.
Enunțînd o singură dată un cuvînt, dicționarul se bazează pe acelaşi fenomen al polisemantismului cuvintelor, la care ne-am referit mai sus, se bazează însă şi pe colaborarea cititorului, care, la traducerea în cealaltă limbă, nu va proceda mecanic, ci va căuta echivalentul cel mai adecvat, printr-o muncă atentă de reflexie şi de confruntare.