DICTIONAR GERMAN-ROMAN EDITIA A II-A (140.000 DE CUVINTE) - COORDONARE SI REVIZIE MIHAI ISBASESCU SI M. ILIESCU

Dicţionarul de faţă, elaborat în cadrul Institutului de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Republicii Socialiste România între anii 1955 şi 1959, cuprinde circa 140 000 de cuvinte, fiind astfel cel mai mare dicționar german-român publicat pînă acum. La baza listei de cuvinte a dicfionarului au stat toate dicționarele trecute in bibliografie, în special însă Dicţionarul germanmaghiar al lui Halász Elöd, editat de Academia Maghiară de Ştiinţe, la data aceea cel mai recent si mai amplu dicționar bilingv al limbii germane. In faza lucrărilor redacţionale ulterioare şi a corecturilor au fost folosite parţial şi unele dicționare apărute după 1959.
Spre deosebire de alte dicționare german-române de dimensiuni mai mici apărute pînă acum şi destinate mai ales elevilor, studenților şi tuturor celor care învaţă limba germană, lucrarea de fată se adresează în primul rind cunoscătorilor limbii, traducătorilor şi oamenilor de ştiinţă, atit prin marele număr de cuvinte, sensuri, expresii uzuale, locuțiuni şi construcții frazeologice germane incluse în el, cit şi prin bogăţia de sinonime româneşti. Urmărind alcatuirea unui dicționar cit mai complet, colectivul de elaborare a cuprins în lista de cuvinte numeroşi termeni noi (politici, sociali şi ştiinţifici) care reflectă atit adîncile prefaceri sociale şi politice, cit şi multilaterala dezvoltare a ştiinţelor din epoca noastră. De asemenea, ţinîndu-se seamă de faptul că limba germană actuală s-a îmbogățit cu un mare număr de neologisme de intensă circulație, s-a căutat să fie incluse şi acestea, în largă măsură.
Pornind de la ideea de a reda cit mai exact toate sensurile cuvintelor, cu nuanţele, valoarea stilistică şi domeniul lor de folosire, s-a urmărit traducerea cuvintelor germane, pe cit posibil, prin echivalente româneşti din aceeaşi categorie de utilizare (literară, științifică, familiară, învechită, arhaizantă, regională etc.), precizîndu-se totodată acest lucru, ori de cite ori a fost nevoie.
Dat fiind că adeseori contextul unui cuvînt poate delimita sau modifica nuanța sensului respectiv şi că, uneori, acest fapt prilejuieşte dificultăți de înțelegere sau redare atit cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă, cît şi traducătorilor, colectivul de redactare s-a îngrijit ca valoarea și funcțiunea cuvintului german să fie exemplificată prin cit mai multe modele de folosire, expresii uzuale, locuțiuni, construcţii frazeologice etc., iar traducerea în româneşte să cuprindă o gamă cît mai bogată de sinonime perfecte sau numai parţiale, care să asigure posibilitatea găsirii celui mai potrivit corespondent. Pentru a da corespondentele cele mai corecte ale diverşilor termeni tehnici germani, Institutul de Lingvistică a recurs la sprijinul unui mare număr de specialişti, cărora le mulțumește călduros pe această cale: Anghel Dumitrescu-Enacu, Hugo Heschia, Constantin Ştefănescu-Nica, Radu Țițeica, Hugo Zwecker (in domeniul matematicii, fizicii, chimiei, geologiei si mineralogiei, industriei extractive şi prelucrătoare, energeticii, construcțiilor, transporturilor şi comunicațiilor); Mihai Guşuleac (in domeniul botanicii şi al zoologiei); Albert Mauch (în domeniul zootehniei); Valentin Georgescu (in domeniul științelor juridice); Constantin IacoboviciBoldişor (in domeniul ştiinţelor economice); Matilde Koflen (in domeniul medicinei); Florica Muzicescu (in domeniul muzicii); Emil Apostolescu (în domeniul marinei); H. Steinberg (in domeniul poligrafiei); Ionel Pop (in domeniul cinegeticii și al pescuitului).
Deşi dicționarul se adresează în primul rînd bunilor cunoscători ai limbii germane, colectivul de elaborare, pentru a înlesni cit mai mult folosirea dicționarului şi accesul către limba germană corectă, a dat pentru cuvintele-titlu germane unele indicații gramaticale, care produc de obicei dificultăți, cum sint: genitivul şi pluralul substantivelor, imperfectul şi participiul trecut al verbelor tari şi al celor cu prefixe neseparabile, regimul anumitor verbe etc. In felul acesta, dicționarul de față poate fi deopotrivă de util chiar şi celor care abia îşi însuşesc primele noțiuni sau doresc să-şi perfecționeze cunoştinţele de limbă germană.
Este de la sine înțeles că, o dată cu scurgerea timpului, de la elaborarea şi revizuirea dicționarului pînă la apariția lui, inevitabilă în cazul unei lucrări de proporții atit de mari, au avut loc unele schimbări atit în vocabularul german, cît şi în cel românesc, care n-au mai putut fi înregistrate in dicționarul de faţă.
In incheiere, ne revine plăcuta dalorie de a mulțumi Editurii Academiei Republicii Socialiste România, grație căreia acest dicționar vede lumina tiparului în condiții foarte bune.
(1966)
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA