DESCIFRAREA COMPORTAMENTULUI UMAN - HANS EYSENCK, MICHAEL EYSENCK

Când oamenii se întâlnesc, au loc nişte procese psihologice foarte complicate. Cu toate că atât sociologii, cât şi psihologii care cercetează aspectul social îşi concentrează interesul asupra activităților sociale ale individului, cei dintâi au tendinţa de a se ocupa de grupuri cuprinzătoare - organizații politice, clase sociale, conglomerate industriale - în timp ce ceilalți tind să-şi restrângă cercetarea la grupuri mai puțin numeroase, de circa douăzeci de persoane sau chiar mai reduse.
Practic, sociologii sunt frustrați de incapacitatea lor de a face şi altceva în afară de a observa, pur şi simplu, ceea ce se întâmplă şi de a încerca să ghicească motivul pentru care se întâmplă. De obicei, ei nu au posibilitatea de a aduce modificări în funcționarea unei structuri de mari dimensiuni în scopul de a explora consecinţele posibile. Cu alte cuvinte, sociologii nu beneficiază de o metodă experimentală, în sensul ei obişnuit. Faptul în sine nu constituie neapărat un dezavantaj. La urma urmei, nici astronomii nu pot interveni direct în mişcarea aştrilor numai ca să vadă ce se întâmplă, şi totuşi aceasta nu-i împiedică să facă descoperiri majore. Spre deosebire de sociologi şi de astronomi, psihologii vieții sociale îşi pot îngădui să experimenteze pe larg. Ei alcătuiesc grupuri restrânse, intervin asupra activităților desfăşurate de acestea şi pot chiar să decidă cine cu cine interacționează şi în ce condiţii. Câteva dintre rezultatele cele mai remarcabile obținute de ei vor fi analizate în capitolele următoare.
Unul dintre fenomenele triste care au loc în viaţa oraşelor contemporane este binecunoscuta indiferenţă a trecătorilor care asistă la un accident sau la o altă situație în care intervenția lor ar fi urgentă. Se dă adesea vina pe atitudini ca nepăsarea sau egoismul societăţii occidentale, dar există dovezi clare (vezi Capitolul 1) că se află în joc cu totul alţi factori. De exemplu, dacă vedem că oamenii nu reacţionează într-o împrejurare de acest gen, presupunem că, în fond, nu s-a întâmplat nimic grav.