DERMATOPATOLOGIA ANIMALELOR DE FERMA - IOAN LIVIU MITREA, GHEORGHE SOLCAN

Pielea, tegumentul extern sau învelişul cutanat este organul de acoperire al corpului animal, cu structură de bază epitelio-conjunctivă (11, 12, 29) adaptată funcției protectoare, la care se adaugă structurile anexe, vasele şi formațiunile nervoase, prin care pielea îndeplineşte şi alte funcții şi asigură desfăşurarea normală a vieții (29).
În structura pielii se disting trei straturi principale -epidermul, dermul şi hipodermul- precum şi anexele reprezentate prin glandele sebacee, sudoripare şi fanere (părul, unghiile, coarnele, penajul la păsări).
1.1. EMBRIOGENEZA Pielea este un complex ecto-mezodermic, epidermul şi anexele pielii (glandele şi fanerele) provenind din ectoderm, iar dermul şi hipodermul din.
mezoderm (11, 12, 29).
Epidermul se formează de timpuriu prin stratificarea ectodermului de la suprafața embrionului în periderm, care reprezintă stratul superficial caduc, şi în epiderm, care rămâne ca strat permanent. Epidermul îşi perfecționează structura în cursul dezvoltării embrionare şi fetale, iar prin înfundarea mugurilor epidermici în profunzimea dermului iau naştere glandele şi firele de păr.
Dermul şi hipodermul se dezvoltă din celule mezenchimatoase nediferențiate, provenite din placa dermală şi plăcile laterale mezoblastice. Mai târziu, celulele mezenchimatoase se diferențiază în celule conjunctive (histiocite, fibrocite), care la rândul lor vor elabora materialul necesar structurării fibrelor conjunctive şi a substanței fundamentale.
Dezvoltarea pielii în timpul vieții intrauterine variază de la o specie la alta. La taurine şi cabaline în luna a treia de gestație, pielea este în linii mari deja formată, dar este lipsită de glande şi păr (glabră), structuri care se individualizează în lunile a IV şi a V de gestație. În luna a III a se produce şi migrarea melanoblaştilor din creasta neurală spre epiderm, dar dezvoltarea aparatului enzimatic specific funcției melanogene se termină abia în luna a V-a şi a VI-a.
În general, la speciile unipare cu perioadă lungă de gestație și dezvoltare corporală mare a fetusului, pielea este complet formată la naştere, în timp ce la speciile pluripare, cu perioadă de gestație scurtă şi dezvoltare corporală redusă, structura pielii şi mai ales anexele se completează după naştere. Astfel, iepuraşii, şoriceii, şi şobolanii se nasc nuzi, anexele pielii dezvoltându-se în primele două săptămâni după fătare la iepuraşi şi într-un timp mai scurt la şoricei şi şobolani.