DANSURI POPULARE DIN UNIUNEA SOVIETICA - T. TKACENKO

Rolul conducător în familia frățească a popoarelor sovietice, aparține marelui şi puternicului popor rus care a deschis oamenilor muncii din lumea întreagă un drum luminos spre comunism. Geniul poporului rus a dat multe nume pline de glorie în literatură şi pictură, muzică şi teatru. Întotdeauna în arta rusă au fost reflectate idei profund progresiste.
,,...In domeniul artei, în creația inimii, poporul rus a dovedit o forță uimitoare şi, deși condițiile erau groaznice, a creat totuşi o literatură minunată, o pictură uimitoare şi o muzică originală pe care o admiră toată lumea" scria Gorki *).
Poporul rus iubeşte muzica, cîntecul şi dansul. Dansul, ca şi muzica, se naşte din viață, se naşte ca o nevoie necesară a manifestării sentimentelor, ca o necesitate de a reda într-o formă artistică senzația frumuseții vieții, reprezentarea procesului de muncă și manifestarea prisosului de energie vitală.
Mişcările dansului rus oglindesc trăsăturile caracterului național ale omului rus.
Jocul bărbătesc de virtuozitate redă puterea şi forţa omului rus, bărbăţia şi inventivitatea lui, atenția şi stima față de femeie. Jocurile de fete şi femei au un caracter lin, sobru şi modest în mişcări, o reținere nobilă în manifestarea sentimentelor, conștiința propriei lor demnități, uneori vioiciune, cochetărie și grație care nu trece nicicînd în afectare.
La baza artei naționale ruse coregrafice se află jocurile populare, obiceiurile vechi, cîntecele şi horele. Asupra jocurilor populare ruse s-au păstrat informații în letopisețe, cele mai vechi însemnări literare care datează încă din veacul al XI-lea. Interpreții principali ai jocurilor erau, în acea vreme, măscăricii. Măscăricii exprimau în arta lor năzuințele de libertate ale poporului rus; în cîntecele şi jocurile interpretate de ei erau luați în ris boierimea şi clerul. Din cauza aceasta, clasele conducătoare persecutau cu asprime pe măscărici şi le interziceau să cînte cîntecele lor.