CULTURA GRECIEI - ANTICA, BIZANTINA, MODERNA - GEORGE D. HURMUZIADIS

După cum este ştiut grecii, văzuți ca rasă şi ca națiune, au parcurs o lungă traiectorie în istoria lumii. Este unanim acceptat că ei sînt cei care au lansat pe firmamentul spiritual al omenirii acele idei-matrice care stau la baza civilizaţiei noastre moderne. Nu există ramură de activitate, literatură, artă, ştiinţă, în care grecii să nu fi fost, cu mii de ani înaintea noastră, marii premergători greu de întrecut. Tot lor le datorăm valorile etice care au învățat oamenii să fie „oameni", în sensul lui Menandru cînd a spus: „ce admirabilă ființă omul, cînd e om".
Toate acestea sînt lucruri deja cunoscute şi recunoscute de numeroşi titani ai ştiinţei şi culturii universale, ca Cicero, Shelley, Herder, Byron, Goethe, Nietzsche, Wilamowitz-Möllendorf, Schilier, Taine, Will Durant, Kitto, Fustel De Coulanges, Mommsen ş.a., încît ideea că cineva ar putea să le expună într-o carte nouă, cu gîndul de a oferi tinerei generații de azi, atît de bine pregătită, o materie atrăgătoare şi folositoare, pare o încercare anevoioasă şi riscantă. Reflectie ce mi-a adus aminte de pățania acelui naiv călător din antichitate care vizitînd pentru întîia oară oraşul Atena şi vrînd să impresioneze pe atenieni cu un dar rar, le adusese tocmai o bufnită. Nu ştia, sărmanul, că încă de pe timpul lui Pericle, bufnita devenise pasărea sacră a zeiței PalasAtena, protectoarea orașului, şi că stoluri întregi proliferau în pădurile din jurul Atenei, ca sofiştii în plină agora.
Astfel stînd lucrurile, mă întrebam în ce fel aş putea trata un subiect deja cunoscut de cititori, încît să le pot deştepta curiozitatea şi să le mențin viu interesul? Mi s-a părut că nu aveam decît o singură posibilitate: să bazez expunerea mea pe felul cum văd pe glorioşii lor strămoşi propriii lor descendenţi, adică înşişi istoricii greci. Un punct de vedere diferit, într-o oarecare măsură, de interpretările pe care le dau istoriei grecilor colegii lor din Occident.