CRESTEREA OVINELOR SI A CAPRINELOR - A. POP, V. TAFTA, I. LABUSCA, M. MOCHNACS

Creşterea ovinelor constituie o îndeletnicire cu profunde rezonanțe în evoluția istorico-socială a poporului nostru. Prin valorificarea pe plan superior a însușirilor morfoproductive ale speciei ovine, în epoca actuală acest sector al zootehniei se înscrie pe coordonate noi, încadrîndu-se in amplul proces de intensificare a agriculturii.
Pe plan mondial, creşterea ovinelor cunoaște o dezvoltare continuă. Aceasta se datoreşte faptului că specia ovină deține un rol cu importanță sporită în asigurarea unor materii prime pentru industria textilă, a blănurilor și a pielăriei, precum şi în satisfacerea cerințelor de proteine in hrana populației, prin aportul însemnat al producției de carne și de lapte.
În ansamblul problemelor referitoare la asigurarea materiilor prime de origine animală, importanță în zooeconomia unor țări prezintă şi specia caprină, aceasta fiind relevată de sporirea continuă a efectivului de caprine pe plan mondial în ultimele două decenii.
Măsurile tehnico-economice şi organizatorice întreprinse în ultimul pătrar de veac pe plan național, au dus la dezvoltarea ritmică a sectorului ovin sub raportul sporirii efectivului, a îmbunătățirii structurii de rasă și a productivității.
Prin imbinarea unor valoroase tradiții cu noile cerințe economice şi prin aplicarea largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne, în contextul progresului general, creşterea ovinelor va cunoaşte o mare dezvoltare în viitor.
Pentru sectorul de creşterea ovinelor din ţara noastră, o importanță deosebită prezintă obiectivele trasate de Congresul al XI-lea al P.C.R. pentru dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naționale, în cadrul cărora sectorului de creștere a ovinelor îi revin sarcini de mare importanță.
În „Programul național de dezvoltare a zootehniei şi de creştere a producției animaliere în anii 1970-1980 în Republica Socialistă România" şi în perspectiva anului 1990, sînt prevăzute creşteri însemnate ale efectivului de ovine şi ale producției de carne şi lină şi sporuri corespunzătoare ale celorlalte producții care se obțin din sectorul ovin.
Principalele mijloace de acţionare prevăzute pentru îndeplinirea acestor sarcini, în condiții de eficiență economică sporită, sînt introducerea pe scară largă a tehnologiilor moderne de creştere şi exploataee şi ridicarea nivelului muncii de ameliorare.
În această lucrare sînt subliniate, în principal, paralel cu aspectele tradiționale, noile orientări privind sistemele tehnologice de creştere, de exploatare și metodele de ameliorare a ovinelor şi a caprinelor.