CORESPONDENTA LUI CEZAR PETRESCU VOL.1 - STEFAN IONESCU

Complexa personalitate a scriitorului Cezar Petrescu poate fi cunoscută și definită în toate aspectele ei polivalente, numai dacă cercetătorul ia în considerare și corespondența lui. Deși Cezar Petrescu a ținut să precizeze că „,... nu sînt Doamna de Sevigné să rîvnesc la o glorie epistolară postumă, pe care s-o cultiv cu regularitate în viață " şi deşi considera că,,fiecare scrisoare e ruptă din echivalentul de muncă-scris al fiecărei zile", el a lăsat o vastă corespondență care, pe de o parte, cuprinde o seamă de adevăruri cu caracter peren, iar pe de altă parte, contribuie în mod substanțial la cunoașterea vieţii politice și sociale din perioada dintre cele două războaie mondiale în care Cezar Petrescu s-a afirmat plenar ca gazetar și scriitor. De asemenea, această corespondență dezvăluie și unele aspecte inedite din viața literară și gazetărească, date fiind multiplele legături ale lui Cezar Petrescu cu scriitorii, artiştii și gazetarii români precum și cu editurile române sau cele străine care i-au tipărit în traducere unele romane și nuvele.
Dar, în mod deosebit, scrisorile lui Cezar Petrescu orientează pe cercetător la definirea omului și scriitorului, la cunoașterea felului lui de a fi și la lămurirea multor probleme de exegeză cezarpetresciană. Altfel zis, această corespondență face să se vadă ca printr-un caleidoscop multiplele fațete ale complexei personalități a scriitorului, printre care procesul de creaţie al unei opere literare de mari proporții, cu o gamă tematică și o structură atît de diverse, este dintre cele mai interesante.
Publicarea, chiar parţială, a corespondenței se impune cu necesitate pentru cunoaşterea lui Cezar Petrescu ca om, avînd în vedere că pînă astăzi este cunoscut numai din opera lui literară, din articolele din ziare sau din studiile critice și monografice ce s-au scris despre el.