CONTROLUL SANITAR VETERINAR IN INTREPRINDERILE PENTRU INDUSTRIALIZAREA CARNII - A. ELADI, M. CRAITA

Controlul alimentelor de origine animală, în special al cărnii, este una din disciplinele ştiinţifice cu o largă aplicabilitate. Se cunoaște că inspectarea acestor produse se execută încă din cele mai vechi timpuri, necesitatea izvcrind din constatarea că aceste alimente, dar mai ales carnea, pot provoca imbolnăviri atît la oameni, cit şi la animale.
Multă vreme, decizia de salubritate era apanajul preoților. Aşa de exemplu şi astăzi, după mai mult de 5000 de ani, religia mozaică şi cea mahomedanǎ mențin, încă, unele restricții și prescripții în tăierea animalelor, a consumării cărnii, precum și în ceea ce privește controlul propriu-zis al cărnii. Astfel, în prezent tăierea rituală este pretinsă de către importatorii de religie mozaică şi mahomedană şi în acest scop pe lîngă avizul organelor oficiale de stat, trebuie să fie certificată şi de autoritățile cultului respectiv.
La sumerieni, cu circa 4000 de ani înaintea erei noastre, ficatul de oaie era examinat, prin comparație, cu mulajele acestui organ gravate pe niște tăbliţe din argilă.
La vechii egipteni, carnea se examina şi apoi se ştampila. Pe ușa mormîntului unui faraon există un bazorelief care înfăţişează o persoană ce inspectează un animal sacrificat, mirosindu-i sîngele şi examinind inima,,lăcaşul vieţii".
In epoca romană, animalele erau tăiate în locuri special amenajate numite „lanienae", iar tăietorii specializați purtau denumirea de „macellari".
Carnea rezultată după tranşarea pe butuc lanionia mensa", era atîrnată în cîrlige,,carnarii" şi vindută în hale speciale care se numeau,,macelli".
Parcul de vite pentru măcelărie, în dotarea fiecărei legiuni romane, era asistat de,,medicus pecuarius", in afară de mulo medici" care funcționau pe lîngă legiunile de cavalerie.
Şi la grecii antici, carnea era vindută în hale publice specializate în acest scop, iar comerțul cu carne era supravegheat de funcționari însărcinați și cu controlul salubrității.
Mijloacele de conservare erau cunoscute de daci, care preparau şunca și slănina prin sărare, cu mici diferențe de ceea ce face şi în prezent țăranul transilvănean, iar produsele preparate din carne de porc erau mult apreciate de romani.