CLIPA CEA REPEDE - SORIN TITEL

Name: CLIPA CEA REPEDE
SKU: 180957
Price: 2.99 RON
Availability: InStock
Author: SORIN TITEL
ISBN: 9732202025

ISBN/COD:973-22-0202-5
Tip lectură: Literatură clasică
Editura: EMINESCU
An apariție: 1991
Limba: romana
Nr. Pagini: 285
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

2,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (2,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un vis povestit poate fi mai adevărat decât amintirea unei nunți la care chiar ai fost.

Sorin Titel construiește aici, ca de obicei, o lume în care granița dintre ce s-a întâmplat și ce s-a visat se subțiază până dispare aproape complet. Domnișoara Ana îi povestește Nușcăi un vis despre satul ei natal, despre ulițe și case cunoscute și totuși schimbate, despre graba de a ajunge la o cununie înainte să înceapă slujba - iar felul în care cele două femei discută despre adevărul acelui vis spune, de fapt, mai mult despre proza lui Titel decât orice rezumat.

E o scriitură lentă, aproape hipnotică, în care satul bănățean devine spațiu al memoriei și al ficțiunii deopotrivă, iar personajele nu par niciodată sigure - și nici nu vor să fie - dacă ceea ce trăiesc este realitate sau doar o formă mai convingătoare a închipuirii. Ediția de față a apărut la Editura Eminescu în 1991, la puțină vreme după moartea prematură a autorului, ceea ce dă acestui volum și o anume greutate testamentară.

Exemplarul din anticariat păstrează, firesc, urmele celor peste trei decenii de existență, dar textul rămâne intact în tensiunea lui specifică, discretă, fără artificii.

Reper de lectură

Potrivită pentru cei care apreciază proza românească de atmosferă, unde important nu e ce se întâmplă, ci cum se spune. Un bun prilej de a redescoperi un autor prea puțin citit azi, dar esențial pentru literatura postbelică românească.

Erau locuri cunoscute ori necunoscute acelea prin care umblați, domnişoară? o întrebă Nuşca după ce domnişoara Ana ii povesti ciudatul ei vis.
Cunoscute, spuse domnişoara Ana. Și nu eram cine știe unde, eram chiar în satul meu, în care m-am născut şi am copilărit. Numai că toate cele din jur nu erau aşa cum le ştiam, ci altfel. Ulițele şi casele pe lîngă care treceam îmi erau cunoscute şi totuşi parcă atunci le-aş fi văzut pentru prima oară... Şi mă grăbeam, povesti ea în continuare, nu cumva să înceapă cununia fără mine, nu cumva să pierd ce-i mai frumos !
TURNE Şi nu v-ați gîndit, întrebă Nuşca mirată, că la nunta aceea nu aveați cum să fiți ? Că toate nu erau decît scorneli şi înşelătorii, nimic nu era adevărat ?
- Ba erau adevărate! spuse domnişoara Ana. Aşa arăta de parcă ar fi fost adevărate. Nu-i totuna oare?
- Nu cred să fie totuna, spuse Nuşca. Nu-i nimic, povestiți, povestiți mai departe! Nu mai pot de nerăbdare să aflu ce vi s-a mai întîmplat!
- Mă grăbeam, spuse domnişoara Ana. Mă temeam ca nu cumva să întîrzii şi să înceapă popa slujba. Cînd am ajuns, în uşa bisericii sta baba Iulia şi arăta cam supărată.
- Și cine o fi baba Iulia, domnişoară? Nu țin minte să-mi fi vorbit de ea pînă acuma.