CHIRURGIE SI SPECIALITATI INRUDITE. MANUAL PENTRU SCOLI SANITARE POSTLICEALE - D. VASILE, M. GRIGORIU

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIULUI CHIRURGICAL Spitalul este unitatea sanitară complexă care asigură asistenţă medicală completă de specialitate, preventivă, curativă şi de recuperare a bolnavilor. În subordinea spitalului îşi desfăşoară activitatea dispensarele policlinice din teritoriul arondat.
Activitatea chirurgicală se derulează în cadrul unei clinici sau secţii de chirurgie din spital, precum şi la nivelul cabinetelor de specialitate din dispensarele policlinice.
În acestea din urmă se asigură consultaţiile pentru stabilirea unui diagnostic timpuriu şi precis al bolii, se aplică primul ajutor în urgenţele chirurgicale, se face triajul bolnavilor ce urmează să fie internaţi în secţia de chirurgie din spital pentru tratament adecvat. Tot în cabinetul de chirurgie din policlinică se efectuează mici intervenţii care nu necesită spitalizarea, tratamente ambulatorii, pansamente, se continuă, la nevoie, tratamentul bolnavilor externaţi.
Serviciul de chirurgie din spital cuprinde mai multe compartimente, fiecare dintre acestea desfăşurând activităţi complexe, specifice.
1. Camera de gardă trebuie să asigure o preluare rapidă şi netraumatizantă psihic pentru bolnav. Aici pacientul este examinat imediat şi complet de către medicul de gardă. La nevoie, se asigură primul ajutor şi acordarea asistenţei medicale calificate şi specializate, până când bolnavul ajunge în secţie. Înscrierea în registrul de consultaţii, îmbrăcarea lenjeriei de spital şi transportul pacientului în secţia de chirurgie trebuie făcute operativ. Odată ajuns aici, bolnavul va fi repartizat într-unul dintre saloane, se completează examinarea medicală, se procedează la primele investigaţii de urgenţă, se instituie la nevoie tratamente complexè, specifice (perfuzii endovenoase, antibioterapie parenterală etc.).
2. Staţionarul secţiei de chirugie (secţia cu paturi) trebuie să asigure bolnavului cele mai bune condiţii de îngrijire, tratament şi alimentaţie. Condiţiile mediului ambiant trebuie să protejeze psihicul pacientului. Este necesar ca salonul să aibă un cubaj suficient, de minimum 10-12 m³ de aer pentru fiecare bolnav, să fie luminos, să aibă o temperatură constantă în jur de 20°C. Culoarea pereţilor trebuie să fie odihnitoare; albastrul-deschis şi verdele-pal sunt cele mai recomandate în acest sens.
Pardoseala trebuie să permită efectuarea curăţeniei uşor, de mai multe ori pe zi; mozaicul, gresia şi linoleumul sunt materialele cele mai indicate.
Este recomandabil ca saloanele să aibă un număr redus de paturi şi să fie dotate cu instalaţii acustice şi/sau optice de semnalizare. Comunicarea dintre saloane este bine să fie făcută prin culoare largi, aerisite şi bine luminate...