CETATEA GREACA INTRE REAL SI IMAGINAR - ZOE PETRE

Prezenta culegere de studii adună laolaltă texte pe care le-am conceput şi le-am scris de-a lungul a mai bine de treizeci de ani: unele mai naive, altele - cum se și cuvenea unei acumulări constante de experienţă şi de reflecție - mai sofisticate. Ceea ce m-a surprins alcătuind acest volum este însă că, pe drept sau nu, nu mă simt stînjenită de nici unul dintre ele. Este o mare bucurie, şi, dorindu-mi, firește, ca eventualii cititori să nu mă contrazică întru totul, rămîn oricum cu această satisfacție a lucrului corect şi cît mai bine făcut.
Am lăsat de-o parte oarecum aleator cîteva, puține de altfel, dintre studiile pe care le-am publicat din 1962 pînă azi: două articole despre sofiști, primele tipărite, pentru că mi s-au părut mai pedante decît restul (la debut, oricine, cred, vrea să arate peste măsură ce știe); un text mai amplu despre „Cei șapte...", despre care am publicat oricum un comentariu împreună cu buna mea prietenă Liana Lupas; un text despre Broaştele lui Aristofan, în speranța unei explorări mai ample a universului comediei. Am lăsat oricum multe proiecte începute şi neterminate, dar nici ideea de Opera omnia nu m-a ispitit, la drept vorbind, prea mult: superstiție?
- Nu am modificat aproape deloc textele faţă de prima lor ediție, în afară de faptul că, exceptînd trei dintre ele, este vorba de traducerea lor în limba română o muncă pe care mai tînărul meu prieten Alexandru Niculescu și-a asumat-o cu un devotament afectuos și cu o răbdare de benedictin pentru care nu am cuvinte să-i mulțumesc.
Aşa cum mulțumesc Editurii Nemira și lui Cristian Preda pentru inițiativa alcătuirii acestui volum; fără concursul lor perseverent, această carte nu ar fi existat. Am intervenit pe alocurea, doar acolo unde textul sau notele mi se păreau din cale-afară de stufoase pentru un cititor fără o formație de clasicist. Nu pretind că, în această formă.
studiile mele s-ar adresa nemijlocit unui alt public decît cel căruia le-au fost sortite inițial. Dar rămîne un fapt acela că temele investigate se referă sistematic la fapte de cultură, al căror interes intrinsec pentru un public mai divers decît clubul mult prea exclusiv prin dimensiunile sale, al clasiciștilor.