CATEHISMUL CRESTINULUI DREPTCREDINCIOS - TIPARIT CU OSARDIA SI BINECUVANTAREA IPS IUSTIN AL MOLDOVEI SI SUCEVEI

Personalități universale, considerate drept culmi ale teologiei ortodoxe române, au formulat şi înfățișat în scris Învățătura de Credință a Bisericii Ortodoxe pe înțelesul tuturor, atât a omului de rând, cât şi a omului de cultură. Catehismul prezent, carte de învățătură, apărut în anul 1957, a fost alcătuit sub îndrumarea marelui om de cultură, teolog şi profesor universitar de teologie, dr. Justin Moisescu, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, între anii 1977-1986.
Adevărat părinte duhovnicesc, a simţit şi a reuşit să coboare cu sufletul la cei smeriți şi curați cu inima, la mulțimea credincioşilor Bisericii noastre strămoşeşti, înfăţişându-le într-o formă simplă adâncurile învățăturii creştine ortodoxe.
Ca Mitropolit şi mai apoi ca Patriarh, mereu amintea iluştrilor dascăli de teologie, de care era înconjurat permanent, că vor trebui să scrie nu numai pentru cei cu pregătire superioară, ci mai ales pentru oamenii de rând, amintindu-le printre altele, de felul în care a vorbit Mântuitorul, Care folosea parabole, pilde, tocmai pentru ca poporul să înțeleagă mai uşor şi mai bine adevărul de credință.
Numai omul cu o cultură temeinică şi inima plină de dragoste, inimă de părinte al fiilor Bisericii, poate şi trebuie să înțeleagă şi să îndeplinească adevărata slujire preoțească, temeluită pe cuvântul Sfintei Evanghelii, pe propovăduirea Apostolilor şi luminată de învățăturile şi trăirea duhovnicească a purtătorilor de Dumnezeu, Sfinții Părinți ai Bisericii, una şi nedespărţită.
Autorii şi inițiatorul acestui Catehism au fost şi rămân adevărații Părinți şi teologi purtători de Dumnezeu, teologi în dublul înțeles al cuvântului: vorbitori despre Dumnezeu şi vorbitori cu Dumnezeu.
Luând aminte la cerințele sufleteşti ale credincioşilor noştri, doritori de a cunoaşte cât mai temeinic învățătura de credinţă a Bisericii noastre, dăm la lumina tiparului această carte de mare însemnătate duhovnicească.
Retipărirea ei o socotim şi ca un semn de aducere aminte şi de pomenire în smeritele noastre rugăciuni a marilor noştri dascăli de teologie şi părinți duhovniceşti, care au format şi păstorit atâtea generații de slujitori ai sfintelor altare.