CASTELANA - ELENA ZAFIRA ZANFIR

Name: CASTELANA
SKU: 25299
Price: 4.99 RON
Availability: InStock
Author: ELENA ZAFIRA ZANFIR

ISBN/COD:MOIDTM
Tip lectură: Dragoste
Editura: JUNIMEA
An apariție: 1984
Limba: romana
Nr. Pagini: 342
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.5

Distribuie

4,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (4,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un castel de la răspântie, un avocat grăbit și o toamnă din 1931 care ascunde mai multe decât lasă să se vadă.

Elena Zafira Zanfir construiește o poveste așezată în lumea conacelor și a moșiilor românești interbelice, acolo unde eticheta, aparențele și tainele de familie contează la fel de mult ca sentimentele. Avocatul Costin Calonfirescu, personaj elegant până la monoclu și mănuși, pornește într-o călătorie spre Oltenița care se anunță simplă, dar romanul lasă să se înțeleagă că zidurile cenușii ale castelului ascund cu totul altceva decât liniște.

Cartea are ritmul romanelor de familie de altădată: trăsuri, vizitii în haine de sărbătoare, ziare citite pe drum și un aer de mister care se strecoară treptat prin decorul aparent liniștit al unei toamne blânde. E genul de proză în care detaliul unei ținute sau al unui gest spune la fel de mult ca dialogul.

Ediția de față este cea publicată de Editura Junimea în 1984, o carte necartonată, cu 342 de pagini, într-o stare tipică vârstei ei, dar perfect lizibilă și plăcută la răsfoit.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută romane de familie din perioada interbelică, cu o notă de mister și dramă discretă, și celor care redescoperă cu drag proza românească mai puțin cunoscută de dinainte de 1990.

Un soare blind de octombrie învăluia împrejurimile.
Frunzele căzute se adunaseră, părînd un covor auriu.
Castelul de la răspîntie, aşezat pe o colină, era cufundat și el în tăcere; cîte taine ascundea, dincolo de zidurile cenușii înnegrite de vreme.
Avocatul Costin Calonfirescu coborî în grabă treptele de marmură, își puse mănușile, îşi potrivi monoclul şi, tot grăbit, urcă în trăsura care-l aștepta.
Vizitiul, îmbrăcat ca pentru sărbătoare, în haine de catifea bleumarin, încins pe deasupra cu o panglică de un roșu-visiniu, deschise portiera pentru a urca stăpînul său, apoi se azvârli și el pe capra trăsurii, prinzînd cu îndemânare hǎțurile. Cei doi cai albi abia așteptau să pornească.
- Dă-i drumul, Manciule! se auzi vocea stăpînului.
Vezi că mergem în Oltenița, ai grijă cum mîni caii, știi că drumul nu-i aşa de bun.
- Am înțeles, conașule, răspunse Manciu cu respect, voi fi cu băgare de seamă.
Trăsura hurducăia, avocatul Costin Calonfirescu își luă monoclul de la ochi, înlocuindu-l cu ochelarii cu ramă de aur, pe care îi potrivi cît mai bine, apoi deschise servieta sa elegantă din piele de crocodil, scoase un ziar, îl despături, încercă să citească ceva din știrile ce apăreau pe atunci, în vremea acea a anului 1931. Se părea că unele îl interesau în mod deosebit.