CARTILE COPILARIEI POVESTIROTI CLASICI VOL.2 CLASELE V-VIII - C. NEGRUZZI, MARIN PREDA, IOAN SLAVICI, Z. STANCU, AL. VLAHUTA

ISBN/COD:973-9127-65-7
Editura: BOGDANA
An apariție: 2001
Limba: romana
Nr. Pagini: 158
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x0.7

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "CARTILE COPILARIEI POVESTIROTI CLASICI VOL.2 CLASELE V-VIII" scrisa de autorul(i) C. NEGRUZZI, MARIN PREDA, IOAN SLAVICI, Z. STANCU, AL. VLAHUTA a fost publicata de editura BOGDANA in anul 2001. Cartea este scrisa in limba romana si are 158 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 13.0 cm x 20.0 cm x 0.7 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

MARIN PREDA

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea Gumești, România – d. 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov, România) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada postbelică, membru al Partidului Comunist Român. Dincolo de marele său talent, Marin Preda a fost un intelectual lucid, conștient de urmările nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii. Un martor ocular a pretins că scriitorul i-ar fi spus cu mult curaj în anii '70 lui Nicolae Ceaușescu: „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Totuși, Marin Preda nu a criticat niciodată în mod public doctrina realismului socialist, dimpotrivă, a părut să o legitimeze, implicit, prin tematica scrierilor sale, începând cu volumul al doilea din „Moromeții”, așa cum arăta criticul Nicolae Manolescu.
În ultimul deceniu al vieții sale, Marin Preda a căutat însă o formă de eliberare de sub tutela ideologiei de partid. Ultimul său roman publicat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, a fost perceput la apariție ca o critică îndrăzneață la adresa regimului comunist, cu nuanța că epoca la care se referă este aceea a regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, față de care Nicolae Ceaușescu căutase pe multe căi să se delimiteze. Așa cum în romanul “Delirul” publicul văzuse “o reabilitare” a mareșalului Ion Antonescu, care servea antisovietismului cultivat aluziv de N. Ceaușescu, în mod asemănător “Cel mai iubit dintre pământeni” slujise, cel puțin în primă instanță, la discreditarea regimului prosovietic din primul deceniu de comunism. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate librăriile și bibliotecile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din complexul de la palatul Mogoșoaia. La momentul decesului său, Marin Preda era deputat în Marea Adunare Națională.

IOAN SLAVICI

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Județul Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu „un instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”
Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură din Transilvania.