CALEA MANTUIRII - IOAN IONESCU

Name: CALEA MANTUIRII
SKU: 181313
Price: 39.99 RON
Availability: InStock
Author: IOAN IONESCU
ISBN: 9739534864

ISBN/COD:973-95348-6-4
Domeniu: Ortodoxie/Teologie creștină
Tip lectură: Religie/Spiritualitate
Editura: CUGET ROMANESC
An apariție: 1992
Limba: romana
Nr. Pagini: 32
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x0.3

Distribuie

39,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Acceptabila (39,99lei)

Ce înseamnă?

Uzură vizibilă, bună de citit, mai puțin de pus pe raft ca piesă de colecție.

Ghid complet de evaluare

O broșură subțire ca număr de pagini, dar densă în miezul ei teologic - despre căderea omului și drumul întors spre Dumnezeu.

Ioan Ionescu construiește această mică lucrare pornind de la temeiurile Facerii: omul creat după chipul lui Dumnezeu, înzestrat cu rațiune și libertate, chemat să trăiască în comuniune cu Creatorul său. Textul urmărește firesc căderea din Rai - ispitirea lui Adam și a Evei prin mândria semănată de satana - și pierderea harului care i-a acoperit pe primii oameni. De aici pornește, de fapt, „calea mântuirii” la care face trimitere titlul: nu un simplu comentariu biblic, ci o expunere catehetică menită să explice de ce omul are nevoie de răscumpărare și cum se poate întoarce la starea de fericire pierdută.

Apărută la editura Cuget Românesc, în 1992, cartea poartă amprenta acelor ani de imediat după 1989, când tipăriturile religioase reapăreau timid, adesea în ediții modeste, pe hârtie simplă, dar cu o nevoie reală de a răspunde unui public flămând de literatură duhovnicească după decenii de tăcere impusă. Cele 32 de pagini se citesc într-un singur popas, fără pretenții academice, cu tonul cald și explicit al unei predici scrise.

Este genul de exemplar pe care îl găsești rar întreg și îngrijit, tocmai pentru că a circulat mult prin biserici și case, fiind gândit ca instrument de învățătură simplă, nu ca obiect de bibliotecă.

Reper de lectură

Se potrivește cititorului care caută o introducere accesibilă în teologia ortodoxă despre căderea și mântuirea omului, dar și colecționarilor de tipărituri religioase românești de după 1990.

Dumnezeu l-a creat de la inceput pe om, cununa creației Sale vázute, cu trupul şi sufletul nemuritor. Cu sufletul, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fiind înzestrat cu rațiune, cu dreapta socotință, cu logica intelegerii faptelor sale şi a răspunderii de faptele sale in conştiinţa sa, care este oglinda sufletului său nemuritor. Prin rațiunea sau logosul său, omul a avut putința ca şi îngerii de a cunoaşte pe Duninezeu, Creatorul său, Rațiunea întregii existente, Logosul divin, de a fi in dialog cu Dumnezeu şi de a se bucura in fericirea harului divin cu care era înzestrat sufletul său ca ființă rațională şi cunoscatoare in libertat de binele pe care il trăia în rai, unde fusese aşezat de Dumnezeu, cáci Dumnezeu a creat pe îngeri şi pe om, ființe raționale și cunoscătoare, sá se bucure in comuniune întru asemănare de fericirea dumnezeirii comuniunii Sfintei Treimi. Pertru fericirea sa, omul avea îndatorirea conştiinţei sale de fiinţa cugetătoare şi liberă să fie mereu recunoscator in duhul smereniei sale Creatorului său, să-L asculte şi să-I urmeze voinţa, ca să nu piardă starea lui de fericire dobindita, Cum stim, primii oameni, Adam şi Eva, au fost ademeniți din invidie pentru fericirea lor de satana, îngerul pierzării, cu păcatul căderii lui, păcatul mindriei de a se fi socotit mai presus decit Dumnezeu. Satana i-a Indemnat pe primii oameni că dacă vor ieşi din smerenia ascultării lor de Dumnezeu şi vor minca din pomul care le-a fost oprit in Rai, al cunostintei binelui și al răului, vor ajunge și ei dumnezei, la fel ca Dumezeu. Caleind porunca ascultării, primii oameni au pierdut haru! lui Dumnezeu și mărirea Lui care-i acoperea şi au căzut în puterea răului sú de care fuseseră preveniţi să se ferească, fiindcă dacă aveau să calce porunca ascultării, cu moarte veți muri" (FAC., II, 17).