CAIETE DE PROZA 1973 - COLECTIV

Name: CAIETE DE PROZA 1973
SKU: 181078
Price: 19.99 RON
Availability: InStock
Author: COLECTIV

ISBN/COD:490IPORACA
Tip lectură: Nuvelă/Povestiri
Editura: EMINESCU
An apariție: 1973
Limba: romana
Nr. Pagini: 181
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

19,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (19,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un șofer de Volgă la Getax, o doamnă cu două geamantane cât ea și o teorie savuroasă despre „cea mai interesantă meserie din lume" — așa se deschide una dintre povestirile acestui volum colectiv.

Apărut la Editura Eminescu, în 1973, "Caiete de proză" face parte din seria de antologii prin care editura aduna, an de an, proză scurtă semnată de autori diverși — de la condeie tinere, la început de drum, până la nume deja formate ale literaturii române a epocii. Formatul de caiet, modest ca înfățișare, era gândit exact pentru asta: un instantaneu al prozei momentului, fără pretenții grafice, dar cu miez literar autentic.

Fragmentul păstrat pe coperta a patra a exemplarului nostru dă tonul întregului volum — o narațiune la persoana întâi, cu umor cald și observație fină, despre un student angajat vară de vară ca taximetrist, despre clienți excentrici și despre Bucureștiul văzut din spatele volanului. E proza aceea aparent minoră care spune, de fapt, foarte multe despre limbajul, tipurile umane și atmosfera socială a anilor '70.

Exemplarul din anticariat are 181 de pagini, copertă necartonată, așa cum a fost tipărit originalul.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută proză românească scurtă, cu umor și atmosferă, dar și colecționarilor de volume Eminescu din anii '70 care vor un instantaneu autentic al Bucureștiului de altădată.

- Mă, voi știți că cea mai interesantă meserie din lume este aceea de șofer? Cîte vezi, cîte trăiești și mai ales cîte înduri!... Un scriitor modern ar trebui neapărat ca mai întîi să fi fost șofer. Bineînțeles că este vorba în primul rînd de prozatori. Nu le-ar strica experiența asta nici dramaturgilor, însă mai ales un cineast trebuie neapărat să treacă pe la covrigul de ebonită, cum zicem noi volanului. Şi-o să ziceţi de ce.
Prin anul patru mi-a venit ideea să lucrez toată vacanța de vară pe o Volgă la Getax. A... caterincă mare!
Curat, n-am ce zice, elegant. Stai în stație, citești și vine cine cu gîndul nu gîndești: „Du-mă pînă în Gabroveni“.
Asta cînd stai în stațiile obișnuite. La gară însă nu-i vreme de citit, treci prin stație ca un fluid. Clienții trebuie să te ia la rînd.
Hop, vine o dată o doamnă corpolentă, bine îmbrăcată, suficient de machiată, cu un parfum scump, adică cineva care de-acum știa ce vrea și avea și cu ce să se „manifeste“. Lasă pe cei patru dinaintea mea și mă cheamă să trag în faţa a două geamantanoaie mai late ca ea. „Tinere, zice, ajută-mă să ajung cît mai repede în Stejărișului 42." Trag mașina, urc geamantanele, unul la portbagaj, altul pe canapeaua din spate. Doamna de-abia încape lîngă mine și... dă-i bătaie. Ajungem repede.