BOROLEA SI VECHI FAMILII ALE SATULUI - ILIE D. AVARDARI, EMA I. AVARDARI

Preluat din Faust (v. Închinare) de Johann Wolfgang Goethe, motoul poate fi pus ca definitoriu pentru orice scriere științifică - memorialistică ale cărei surse de informare sunt atât cele tradiționale - precum studiile istoriografice, scrierile memorialistice, folclorice etc. -, cât şi amintirile personale, filtrate prin opțiuni care pot fi surprinse atenției altor autori, beneficiari ai aceloraşi date, dar şi ale lor proprii, asemănătoare sau diferite de acelea ale altor autori.
Aceasta este și situația celor doi autori, Ilie D. Avârvări şi Ema I. Avîrvări, ai monografiei sociologice Borolea şi vechi familii ale satului (Editura Stef, Iaşi, 2017, 376 p., format supradimensionat), cu o foarte bogată iconografie funcțională, în care datele de ordinul citat sunt completate cu experiența existențială proprie şi cu îndemnul la eventuala colaborare a cititorilor încă martori parțiali, ai aceloraşi stări de fapte care fac obiectul studiului şi amintirilor. Nu numai o dată autorii vorbesc de ,,comuna noastră” şi de „,satul nostru".
Monografia este recomandată de prof. Mihai Belecciu, cu aprecieri exacte și cu empatie.
Autorii, soț și soție, foşti profesori de filosofie și geografie, originari din zona Săveni - mai exact din satul Borolea - Hăneşti respectiv oraşul Săveni, absolvenți ai unei facultăți universitare din Iaşi, de acum câțiva zeci de ani, filozofie, respectiv istorie şi geografie, ale căror numeroase şi variate cunoștințe sunt valorificate în monografie.
Mulțimea datelor invocate, organizarea lor în expunere şi interpretarea lor arată că atât studiile universitare, cât şi mai ales sporirea lor pe cont propriu, prin devotament profesional, prin capacitate intelectuală - superioară şi prin muncă asiduă, perseverentă și îndreptată direct spre scoprelevarea aspectelor specifice, colective şi individuale, ale umanității zonei prezentate - au fost însuşite creator şi cu empatie rară de către autori. Ei nu s-au limitat, decenii, la îndeplinirea datoriilor strict profesionale, ci - foarte probabil - săptămânal sau chiar zilnic s-au preocupat, în plus, de redactarea a zeci de volume, studii şi articole de specialitate şi de metodica didactică. utilizabile şi acum.