BOLILE INFECTIOASE ALE ANIMALELOR DOMESTICE: BOLI VIROTICE - I. BAIESU, I. BRAN

ISBN/COD:1651IP13D1918BO
Domeniu: Medicină veterinară
Tip lectură: Lucrare de specialitate/monografie
Editura: DIDACTICA SI PEDAGOGICA
An apariție: 1965
Limba: romana
Nr. Pagini: 363
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:17.0 x24.0 x3.0

Distribuie

18,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Contine sublinieri (18,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplarul are sublinieri sau însemnări în text.

Ghid complet de evaluare

Un tratat din anii în care virusologia veterinară românească își câștiga rangul de disciplină de sine stătătoare, cu argumente și pronosticuri care s-au dovedit, în timp, remarcabil de exacte.

Scrisă de I. Băiescu și I. Bran și apărută în 1965 la Editura Didactică și Pedagogică, lucrarea tratează bolile virotice ale animalelor domestice într-un moment de răscruce pentru medicina veterinară: metodele de investigație virusologică se perfecționau rapid, iar boli considerate până atunci bacteriene sau de etiologie neclară își dezvăluiau adevărata natură inframicrobiană. Autorii pornesc chiar de la această observație și construiesc pe 363 de pagini o expunere sistematică, densă, dedicată patologiei virale animale așa cum era înțeleasă și clasificată la mijlocul secolului trecut.

Ceea ce dă greutate volumului nu e doar inventarul bolilor descrise, ci și perspectiva asumată explicit în text: convingerea, argumentată cu tărie de autori, că viitorul patologiei infecțioase va fi dominat de bolile virotice, nu de cele bacteriene, tocmai din cauza contagiozității lor mari, a variabilității virusurilor, a purtătorilor cronici și a lipsei tratamentelor eficiente. E o poziție de școală, susținută cu trimiteri la rezultatele cercetării românești în domeniul infecțiilor pararickettsiene, și citită azi are și valoare de mărturie asupra modului în care se gândea medicina veterinară a epocii.

Exemplarul este cartonat, tipărit integral în limba română, un volum solid de bibliotecă tehnică mai degrabă decât o carte de citit dintr-o suflare.

Reper de lectură

Se potrivește medicilor veterinari, cercetătorilor și studenților interesați de istoria virusologiei animale, dar și colecționarilor de manuale tehnice românești vechi, de patrimoniu științific.

Bolile infecțioase de natură virală au constituit şi continuă să constituie unul din cele mai discutate capitole ale medicinei veterinare. Pe măsură ce se lărgesc posibilitățile de investigație și se perfecționează metodele și tehnicile de cercetare virusologică, apar noi entități morbide. Boli care în trecut aveau o etiologie neclară sau erau considerate de natură bacteriană ori de natură nespecifică se dovedesc astăzi că au un substrat inframicrobian.
Asistăm în ultimele decenii la o dezvoltare vertiginoasă a sferei bolilor virotice. Dacă ne-am referi numai la realizările şcolii româneşti de inframicrobiologie în problema răspîndirii infecțiilor pararickettsiene în lumea animală, acestea sînt de-a dreptul impresionante. Veridicitatea afirmațiilor lui Ch. Nicolle că „,bolile infecţioase se nasc, trăiesc și mor" este demonstrată tocmai de acest capitol al bolilor inframicrobiene. Din păcate, proporția aparițiilor este mult prea mare în raport cu aceea a dispariţiilor.
Considerăm că, în viitor, bolile de natură virotică vor domina în patologia bolilor infecţioase.
Bolile bacteriene mai statice, cu o contagiozitate mai redusă, uşor de depistat şi relativ uşor de combătut, necesitînd doar o bună organizare a acțiunilor de prevenire şi combatere, vor fi fără o mare importanță economică.
Bolile virotice, din contra, prin marea lor contagiozitate, prin marea variabilitate şi adaptabilitate a virusurilor, prin existența stării de purtător de lungă durată, prin greutățile întîmpinate în depistarea formelor latente a infecțiilor virale, prin lipsa posibilităților de tratament eficace în majoritatea lor, prin greutățile întîmpinate în profilaxia specifică şi nespecifică, se detaşează pe zi ce trece de toate celelalte boli în ceea ce priveşte numărul mare al pierderilor pe care le determină.