BISERICA ORTODOXA ROMANA SUB REGIMUL COMUNIST 1945-1958 VOL.1 - CRISTINA PAIUSAN, RADU CIUCEANU

RADU CIUCEANU

Radu Ciuceanu (16 aprilie 1928 – 12 septembrie 2022) a fost istoric și politician român. Membru al Partidului Național Liberal și, ulterior, al Partidului România Mare, a fost deputat în Camera Deputaților între 1990 și 1992 și din nou între 2000 și 2004.
S-a născut la Arad. În 1947, pe când era elev la Liceul „Carol I” din Craiova, s-a alăturat grupării de rezistență anticomunistă condusă de generalul Ioan Carlaonț. Ciuceanu a terminat liceul în anul următor și s-a înscris la Facultatea de Medicină, dar a fost arestat în septembrie 1948 de autoritățile comuniste. A fost anchetat de Securitate și de NKVD și condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru că pusese bazele unei „organizații subversive cu caracter terorist” și pentru „procurare de arme, muniție și explozibili, în scopul înlăturării regimului și al luptei împotriva Uniunii Sovietice, prin acțiuni de sabotaj și insurecție”. Ciuceanu a fost deținut în penitenciarele din Craiova, Jilava, Târgșor, Pitești, Gherla, Aiud, Văcărești și Dej, precum și în lagărul de muncă forțată de la Poarta Albă, de pe Canalul Dunăre–Marea Neagră. La închisoarea Pitești, începând din 1949, a fost torturat (printre alții și de Eugen Țurcanu) în cadrul notoriului experiment de reeducare supravegheat de generalul de Securitate Alexandru Nicolschi. Ciuceanu a fost supus torturii și la închisoarea Gherla, în 1951. A fost eliberat la 18 septembrie 1963, dar a rămas sub supravegherea Securității până în 1989. Nu i s-au eliberat buletin de identitate și permis de muncă până în 1965.
Din 1968 a studiat la Facultatea de Istorie a Universității din București, absolvind în 1972. În 1975 a lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie, dar a fost concediat după o lună din cauza statutului de fost deținut politic. Mai târziu, în același an, a început să lucreze ca arheolog la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din București, funcție pe care a deținut-o până în februarie 1990. În această perioadă a efectuat săpături arheologice la Mănăstirea Putna, Coșula, Mihăilești, Afumați, Biserica Ghica-Tei, Pantelimon, Văcărești și Biserica Colțea. În decembrie 1989 a participat la Revoluția Română, apărând Turnul TVR.
Ciuceanu a fost deputat de Alba din partea Partidului Național Liberal (PNL) și vicepreședinte al Camerei Deputaților în legislatura 1990–1992. În acea perioadă a făcut parte din comisia de parlamentari și experți în drept constituțional care a redactat Constituția României din 1991. În 1990 a fost unul dintre fondatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. În 1993, Ciuceanu a înființat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (sub egida Academiei Române), pe care l-a condus ca director timp de 3 decenii. În 2010, Tribunalul București i-a acordat daune de 600.000 de euro pentru torturile îndurate în închisorile comuniste.
Ciuceanu a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. În 2017 a primit cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală a României. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 27 septembrie 2019.
A murit la București, la 12 septembrie 2022, la vârsta de 94 de ani, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din oraș.