BAZELE CONTABILITATII - EMIL HOROMNEA SI COLAB.

Trăim într-o lume cu resurse limitate, fapt pentru care suntem obligați să socotim, să calculăm, să chibzuim. Promovarea unui comportament economic rational a devenit o necesitate de prim ordin.
Adevărata avere" se măsoară astăzi în cantitatea şi calitatea informației deținute la un moment dat. De altfel, întreaga evoluție a societății omeneşti este grevată pe amplificarea continuă a capacității de informare. Mileniul în care am intrat este cel al civilizației multimedia şi al informației structurate sistemic.
În viața cotidianǎ, socotim mereu. Ne calculăm vârsta, ne numărăm şi evaluăm oportunităţile şi, nu de puține ori, ne inventariem resursele acumulate. Într-o ,,memorie" separată consemnăm veniturile realizate, alături de cheltuielile necesare pentru desfăşurarea oricărei acţiuni mai importante. Dincolo de aceste observații, un ireversibil fapt trebuie remarcat: o anumită valenţă a contabilității a pătruns discret în viaţa noastră. Devenim contabili chiar dacă, explicit, nu o recunoaştem. Altfel spus, nu putem trăi fără contabilitate. Este adevărat că nu întotdeauna ținem conturile, nu determinăm indici sau indicatori economici. Deliberat sau fără să ne dăm seama, realizăm o permanentă apelare a,,ştiinţei conturilor".
von Termenul francez,,compter" (a socoti) are originea în latinescul,,computare"
(a calcula). Contabilitatea nu se reduce numai la un calcul propriu-zis şi, cu atât mai puțin, la o numărare sau socotire. Le presupune însă pe amândouă. Ea este calitativ superioară socotitului deoarece, printre altele, corelează un ansamblu de calcule coerente, desfăşurat după anumite reguli. Mişcarea valorilor este permanentă şi universală. De orice natură ar fi, entitatea patrimonială este parte a acestui spațiu nelimitat unde se administrează resurse, se angajează cheltuieli şi se obțin efecte (venituri). În activitatea economică, ştiinţa conturilor se autoimpune prin rigoarea şi logica rentabilității pe care le exprimă şi legitimează deopotrivă.