BATRANI INDRAGOSTITI - ALASDAIR GRAY

ALASDAIR GRAY

Alasdair James Gray (28 decembrie 1934 – 29 decembrie 2019) a fost un scriitor și artist scoțian. A publicat romane, povestiri, piese de teatru, poezii și traduceri și a scris despre politică și despre istoria literaturii engleze și scoțiene. Operele sale de ficțiune îmbină realismul, fantasticul și științifico-fantasticul cu folosirea propriei tipografii și a propriilor ilustrații și au câștigat mai multe premii.
Folosind un stil de scriere postmodern, operele lui Gray au fost comparate cu cele ale lui Franz Kafka, George Orwell, Jorge Luis Borges și Italo Calvino și conțin adesea note de subsol ample care explică operele ce l-au influențat. Cărțile sale au inspirat numeroși scriitori scoțieni mai tineri, printre care Irvine Welsh, Alan Warner, A. L. Kennedy, Janice Galloway, Chris Kelso și Iain Banks. Primul său roman, Lanark (1981), este considerat o piatră de hotar a literaturii scoțiene; într-un sondaj public al BBC din 2016, a fost desemnat al treilea cel mai bun roman scoțian din toate timpurile. A fost scriitor în rezidență la Universitatea din Glasgow între 1977 și 1979 și profesor de scriere creativă între 2001 și 2003, ocupând simultan aceeași funcție la Universitatea Strathclyde.
Gray a studiat la Școala de Arte din Glasgow între 1952 și 1957. Pe lângă ilustrațiile de carte, a pictat portrete și picturi murale, printre care cele de la locul de evenimente Òran Mór și una la stația de metrou Hillhead. Lucrările sale de artă au fost larg expuse și se află în mai multe colecții importante. Înainte de Lanark, scrisese piese pentru radio și televiziune.
Gray a fost naționalist scoțian și republican și a scris în sprijinul socialismului și al independenței Scoției. A popularizat epigrama „Work as if you live in the early days of a better nation” („Lucrează ca și cum ai trăi în primele zile ale unei națiuni mai bune”), care a fost gravată pe Canongate Wall a clădirii Parlamentului Scoției din Edinburgh la inaugurarea acesteia, în 2004. A trăit aproape toată viața la Glasgow, s-a căsătorit de două ori și a avut un fiu. După moartea sa, în 2019, The Guardian l-a numit „figura paternă a renașterii literaturii și artei scoțiene”.