BASME ROMANESTI CLASELE V-VI - PETRE ISPIRESCU, VASILE ALECSANDRI, MIHAI EMINESCU, IOAN SLAVICI

ISBN/COD:973-9127-89-2
Editura: Z
An apariție: 1998
Colecția: CARTILE COPILARIEI
Limba: romana
Nr. Pagini: 237
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x1.0

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "BASME ROMANESTI CLASELE V-VI" scrisa de autorul(i) PETRE ISPIRESCU, VASILE ALECSANDRI, MIHAI EMINESCU, IOAN SLAVICI a fost publicata de editura Z in anul 1998. Cartea este scrisa in limba romana si are 237 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 13.0 cm x 19.0 cm x 1.0 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

VASILE ALECSANDRI

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie/2 august 1821, Bacău, Moldova – d. 22 august/3 septembrie 1890, Mircești, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele apărute în revista Convorbiri literare a societății Junimea. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori.
Reprezentat al romantismului târziu, poezia sa înregistrează noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza include elemente sociologice. Temele recurente sunt natura (privită prin prisma folclorului autohton), dragostea, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului. Encyclopædia Britannica notează că Eminescu „a transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești”, influențând decisiv generațiile următoare de scriitori.
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești. După studii gimnaziale la Cernăuți, unde a debutat la 16 ani cu poemul De-aș avea,a studiat filozofia la Universitățile din Viena și Berlin. În această perioadă a intrat în contact cu sistemele filosofice ale lui Kant și Schopenhauer, dar și cu textele sacre orientale (Ramayana, Mahābhārata și Vedele).
Activitatea sa jurnalistică a debutat la Curierul de Iași (1875–1877), continuând la Timpul, oficiosul Partidului Conservator. Articolele sale reflectau o viziune conservatoare și naționalistă, comună multor intelectuali europeni ai epocii, fiind un critic acerb al liberalismului burghez.
Sănătatea sa s-a deteriorat începând cu anul 1883. Deși simptomele au fost interpretate în epocă drept neurosifilis, cercetările moderne sugerează o tulburare bipolară și o posibilă intoxicație cronică cu mercur, folosit în tratamentele vremii. Eminescu a decedat la 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Șuțu și este înmormântat la Cimitirul Bellu. Manuscrisele sale (46 de volume) au fost dăruite Academiei Române de către Titu Maiorescu în 1902. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române în anul 1948.

IOAN SLAVICI

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Județul Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu „un instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”
Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură din Transilvania.