AVENTURILE LUI OLIVER TWIST - CHARLES DICKENS

PREFATĂ Multe amănunte ale cărților lui Charles Dickens sînt înțelese mai limpede cînd aflăm cît de adîncă era convingerea scriitorului că literatura ii poate face mai buni pe oameni, că ea are datoria să dezvăluie ceea ce este urît, rău şi nedrept pe lume. Într-o scrisoare din 1865, de pildă, el spunea:,,Nici nu-mi trece prin minte că aş fi în stare să public vreodată o carte să nu fie o mărturie a dorinţei mele de a-i răsplăti pe cei buni şi oropsiți și de a-i pedepsi pe cei răi, hrăpăreţi şi nepăsători la suferințelo altora".
Ceea ce dă şi mai mult înțeles ideilor lui Dickens e faptul că scriitorul a cunoscut foarte bine viața celor umiliți și nedreptățiți. În multe romane ale sale se pot desluşi amintiri dintr-o copilărie chinuită şi tristă; o seamă de personaje sînt croite după modelul unor oameni pe care scriitorul îi cunoscuse de mult; de unii se simțea legat sufleteşte, pe alţii, dimpotrivă, nu-i putea uita cît de nemilos se purtaseră cu el. Așa încît literatura marelui scriitor englez poartă foarte adesea semnul unor întîmplări adevărate din viața lui.
Charles Dickens s-a născut la 7 februarie 1812, într-un orăşel din sudul Angliei, unde tatăl său era mărunt funcţionar la Administrația Marinei.
Familia lui ducea o viață grea, cîștigul tatălui abia ajungea pentru cheltuielile zilnice. Iată cum îşi va aminti, mult mai târziu, zilele acelea: ..Erau seri în care ne sculam flămînzi de la masă şi ne grăbeam să mergem la culcare, nădăjduind că, în somn, vom uita chinurile foamei... Dar nu ne plîngeam niciodată, de teamă să nu-l facem să sufere pe tata : sărmanul, surîdea mereu cu atîta bunătate, nu numai pentru că spera că vom scăpa curînd de toate amărăciunile, dar pentru că voia să ne încurajeze pe noi".
Dar aşa cum se întîmpla pe atunci, adesea, cu oamenii săraci, tatăl lui Charles a fost nevoit să împrumute bani de la cămătari, şi, cum n-a putut să plătească la timp dobînzile, a fost întemniţat în „,închisoarea pentru datornici". Pe atunci era obiceiul să li se îngăduie deținuților să se mute în închisoare împreună cu familiile lor; aşa s-a întîmplat și a rămas în afara zidurilor temniţei cu familia Dickens. Singurul care a fost cel mai mare dintre copii, Charles. Însă el a fost nevoit să-şi întrerupă școala și să se angajeze lucrător într-o fabrică de cremă de ghete.
Făcea o muncă umilitoare: cît era ziua de lungă, stătea în vitrina unui magazin şi umplea borcane cu cremă,,,în văzul trecătorilor care zîmbeau batjocoritor, fără să bănuiască suferinţa cumplită a băiețandrului", aşa cum va povesti el mai tirziu.