AVENTURA IN LUMEA FOTBALULUI - IOAN CHILOM, ION CHIVU

ISBN/COD:973-557-084-X
Domeniu: Fotbal
Tip lectură: Umor/Satiră
Editura: PORTO FRANCO
An apariție: 1991
Limba: romana
Nr. Pagini: 128
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x1.0

Distribuie

5,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (5,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

O beție de pomină, un taxi care te lasă lat pe trotuar și un fotbalist care își caută umbra - așa începe, fără menajamente, această poveste din culisele fotbalului românesc.

Ioan Chilom și Ion Chivu nu scriu un tratat despre tactică sau despre marile meciuri, ci despre omul din spatele tricoului - cu slăbiciunile, excesele și umorul lui amar. Fragmentul cu care se deschide cartea, scena aceea de beție crâncenă povestită la persoana întâi, cu un simț al autoironiei rar întâlnit în literatura sportivă românească, dă tonul întregii cărți: una scrisă cu umor, dar și cu o anume tandrețe pentru personajele ei imperfecte.

Apărută la Editura Porto Franco în 1991, într-o perioadă în care fotbalul românesc trecea, ca toată țara, printr-o schimbare de epocă, cartea are farmecul acelor texte scrise repede, cu poftă de povestit și fără emfază, gândite să se citească dintr-o suflare. E genul de anticariat pe care nu-l găsești ușor: o ediție uitată, tipărită pe hârtie subțire, cu 128 de pagini care spun mai multe despre culisele sportului rege decât multe volume de specialitate mai groase.

Exemplarul nostru păstrează urmele firești ale vârstei - fără să afecteze lectura - și are acel miros de carte veche pe care colecționarii îl caută special.

Reper de lectură

Se potrivește celor care iubesc fotbalul văzut din culise, nu de la panoul de rezultate, dar și cititorilor pasionați de proza umoristică românească din anii '90, scrisă direct și fără perdea.

M-am dezmeticit abia cînd zgomotul sec al portierei şi apo bubuiturile eşapamentului mi-au explodat în timpane ca nişte petarde, iar jetul de apă strivit de cauciucul din spate al taxiulu!
mi-a dat o senzație ciudată, de parcă cineva mi-ar fi aplicat compresă cu meduze pe față.
Mi-a fost destul de greu să realizez că mașina avusese grijă să mă debarce ca pe-un colet în faţa curții unde locuiam, ştergînd-o apoi englezeşte, fără ca domnii dinăuntru să se gândească puțin la modul cum voi reuși eu să străbat cei cîţiva metri care mă despărțeau de uşa frumoasei mele camere mobilate, în direcţia căreia pri'veam acum cu ochi împăienjeniți. Încercam, cu destul de puțin succes, să înțeleg de ce dracu nu mă ridic de acolo, de pe trotuar, unde zăceam cît eram de lung, ca să mă duc, pur și simplu, acasă.
Din singura scăpărare conştientă ce mi-a reușit în acel moment, am priceput că mă aflam într-o stare de imposibilitate fizică din motive de alcool. Cu alte cuvinte, eram beat criță. Mai departe, ghemul meu de circumvoluțiuni nu reușea să facă prea multă lumină asupra împrejurărilor în care ajunsesem în halul ăsta. Dintr-o dată, probabil datorită unui impuls pasager de autoflagelare, mi s-a făcut silă de propria-mi persoană. Efectul acestui sentiment nu prea nobil a fost instantaneu, în clipa următoare stomacul meu schimbîndu-şi poziția tradițională și, luând-o undeva către în sus, vrînd parcă să iasă în „out" prin gît, de fapt, chiar a ieşit, nu el personal, ci conținutul lui, și, imediat, m-am simțit mai uşurat. Un prieten de-al meu, poet care face gazetărie, obişnuiește să spună despre beţivii care, întorși la starea originară a speciei, merg de-a bușilea, că îşi caută umbra. Am înțeles că el a ajuns la această reflecție după îndelungi exerciții.