AUTOSUGESTIA. SANATATE PRIN AUTOSUGESTIE CONSTIENTA - EMILE COUE

EMILE COUE

Émile Coué de la Châtaigneraie (26 februarie 1857 – 2 iulie 1926) a fost un psiholog, farmacist și hipnotizator francez care a introdus o metodă populară de psihoterapie și de dezvoltare personală bazată pe autosugestia optimistă.

Devotamentul său total față de o sarcină pe care și-a impus-o singur l-a făcut, într-o măsură deloc mică, să ajungă în mai puțin de un sfert de secol din anonimat în postura celui mai celebru exponent al psihologiei din lume. Se poate spune cu adevărat că Coué a pus deoparte hipnoza ineficientă [bazată în mod eronat pe presupusa dominare a subiectului de către operator] și a deschis calea către una eficientă și cu adevărat științifică.
Metoda lui Coué era dezarmant de simplă: cerea puține instrucțiuni pentru a fi aplicată în mod constant, se baza pe principii raționale, ușor de înțeles, nu presupunea nicio sofisticare intelectuală, se explica și se învăța simplu, se practica în intimitate, folosea resursele proprii ale subiectului, nu cerea pregătiri elaborate și nici cheltuieli.
Majoritatea dintre noi sunt atât de obișnuiți cu un ritual medical elaborat în tratarea bolilor, încât orice lucru atât de simplu precum autosugestia lui Coué tinde să stârnească neîncredere, antagonism și scepticism.
Metoda lui Coué pornea de la ideea că, acționând adânc sub nivelul conștiinței noastre, un ansamblu complex de „idei” (mai ales când acestea sunt dominante) ne sugerează continuu și spontan diverse lucruri și influențează semnificativ sănătatea și starea generală de bine.

Noi avem în noi o forță cu o putere incalculabilă care, atunci când o manevrăm inconștient, ne face adesea rău. Dacă, dimpotrivă, o dirijăm în mod conștient și înțelept, ne dă stăpânire asupra noastră înșine și ne permite nu numai să scăpăm de bolile fizice și mintale, ci și să trăim într-o fericire relativă, oricare ar fi condițiile în care ne aflăm.
Cât timp privim autosugestia ca pe un remediu, nu-i înțelegem adevărata însemnătate. În primul rând, ea este un mijloc de cultivare de sine, mult mai puternic decât oricare am avut până acum. Ne permite să dezvoltăm calitățile mintale care ne lipsesc: eficiența, judecata, imaginația creatoare, tot ceea ce ne va ajuta să ducem la bun sfârșit lucrarea vieții noastre. Cei mai mulți dintre noi știm că avem aptitudini zădărnicite, puteri nedezvoltate, impulsuri oprite din creștere. Ele se află în Inconștientul nostru ca niște copaci dintr-o pădure care, umbriți de vecinii lor, rămân pipernicit din lipsă de aer și de soare. Prin autosugestie le putem da puterea necesară creșterii și le putem aduce la rod în viața noastră conștientă. Oricât de bătrâni, de neputincioși, de egoiști, de slabi sau de vicioși am fi, autosugestia va face ceva pentru noi. Ne oferă un nou mijloc de cultivare și de disciplină prin care „accentele neformate” și „țelurile nesigure” pot fi îngrijite până devin putere, iar impulsurile rele pot fi atacate din rădăcină. Este în esență o practică individuală, o atitudine individuală a minții.