AUTOPORTRETUL IN PICTURA ROMANEASCA - MARIA HATMANU

Name: AUTOPORTRETUL IN PICTURA ROMANEASCA
SKU: 22794
Price: 53.99 RON
Availability: InStock
Author: MARIA HATMANU

ISBN/COD:N1ANCP
Domeniu: Istoria/Estetica artei
Tip lectură: Album ilustrat/Reproduceri
Editura: MUZEUL DE ARTA DIN IASI
An apariție: 1986
Limba: romana
Nr. Pagini: 83
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:24.0 x22.0 x1.0

Distribuie

53,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (53,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un pictor care își întoarce privirea spre sine e, de fapt, un întreg tratat de artă condensat într-o singură imagine.

Volumul semnat de Maria Hatmanu urmărește exact acest fenomen - felul în care pictorii români s-au privit și s-au reprezentat pe ei înșiși, de-a lungul timpului, developând nu doar o imagine fizică, ci o poziționare artistică și interioară. E genul de temă care spune mai multe despre o epocă decât zeci de portrete ale altora.

Apărută sub egida Muzeului de Artă din Iași, în 1986, lucrarea are structura unui catalog de studiu serios, gândit pentru cei interesați de istoria picturii românești, nu pentru răsfoit superficial. Cele 83 de pagini, legate în copertă cartonată, păstrează acel aer specific al publicațiilor muzeale din perioada respectivă - concentrate, fără digresiuni, scrise de cineva care a lucrat efectiv cu operele discutate.

Este o apariție rară în circulație, cu atât mai valoroasă pentru un colecționar sau pentru un cititor care caută texte de specialitate greu de găsit azi în format tipărit.

Reper de lectură

Se potrivește celor pasionați de istoria artei românești și autoportretului ca gen, dar și colecționarilor de cataloage muzeale vechi, greu de recuperat azi.

Dintre toate genurile picturii, autoportretul este cel care ne dă cheia unei relaţii tipice, stabilite, în procesul de transpunere iconică a cunoştinţelor noastre despre noi şi despre lume, între subiectul cunoscător şi obiect. De vreme ce într-o imagine portretistică a însuşi pictorului, obiectul și subiectul cunoaşterii coincid, icoana noastră înșine, ca parte a lumii reale şi ca oglindă a ei totodată, capabilă să o reflecteze, să o cuprindă şi să-i afle cifrul, poate fi presupusă mai perfectă decît orişice altă imagine, constituită prin joncţiunea şi sudarea a două lumi: cea lăuntrică și cea externă.
care, deși aceeași ca proces general de autocunoașDupă formula autoportretului tere, se vădeşte totuşi, în evoluția genului, istoric urmărită, destul de diversă ca tiponi s-ar putea permite să descifrăm şi să logie stilistică, destul de puţin,,formulă", înţelegem şi semnificația altor imagini elaborate de artistul plastic, pentru împăciuirea dorului său de a se manifesta ca altceva decît ca simplă părticică a naturii, din care știe că n-are cum se extrage totuşi, altfel decit acceptîndu-se pe sine însuşi în calitate de natură (parţial ! insistă nădejdea absurdă a inimii noastre, dovedită simplă bucată de carne și nevrînd să se vadă ca atare... -), dar de natură autoconștientă.
Căci pictorul, cînd e cu adevărat artist, adică,,poet" cu alte unelte decit verbul, işi scrie cite un autoportret orice-ar picta, se zugrăveşte pe sine zugrävind indiferent ce altceva. Fiecare imagine a lumii obiective ce-l opreşte, captindu-i atenția, și-l împinge să o redea pe pînză, filtrată prin suflet, se proiectează în icoana izvodită de artist şi propusă lumii spre contemplare, cu adaosul unei bune doze de autoconfesiune.