ANNA KARENINA - LEO TOLSTOY

LEO TOLSTOY

Contele Lev Nikolaevici Tolstoi (rusă: Лев Николаевич Толстой; 9 septembrie [S.V. 28 august] 1828 – 20 noiembrie [S.V. 7 noiembrie] 1910), cunoscut în engleză de obicei drept Leo Tolstoy, a fost un scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai mari și mai influenți autori din toate timpurile.
Născut într-o familie aristocratică, Tolstoi a dobândit recunoaștere în jurul vârstei de douăzeci de ani cu trilogia sa semiautobiografică Copilăria, Adolescența și Tinerețea (1852–1856) și cu Schițe din Sevastopol (1855), bazate pe experiențele sale din Războiul Crimeii. Război și pace (1869), Anna Karenina (1878) și Învierea (1899), care se bazează pe „păcatele tinereții” sale, sunt adesea citate drept culmi ale prozei realiste și trei dintre cele mai mari romane scrise vreodată. Opera sa cuprinde nuvele precum „Alyosha the Pot” (1911) și „După bal” (1911), precum și povestiri mai lungi precum Fericirea conjugală (1859), Moartea lui Ivan Ilici (1886), Sonata Kreutzer (1889), Diavolul (1911) și Hagi Murat (1912). A scris și piese de teatru și eseuri pe teme filosofice, morale și religioase.
În anii 1870, Tolstoi a trecut printr-o profundă criză morală, urmată de ceea ce el considera a fi o trezire spirituală la fel de profundă, descrisă în lucrarea sa nonficțională Mărturisire (1882). Interpretarea sa literală a învățăturilor etice ale lui Iisus, centrate pe Predica de pe Munte, l-a făcut să devină un înflăcărat anarhist creștin și pacifist. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, exprimate în lucrări precum Împărăția lui Dumnezeu este în voi (1894), au avut un impact profund asupra unor figuri esențiale ale secolului al XX-lea, precum Mahatma Gandhi, Ludwig Wittgenstein, Martin Luther King Jr. și James Bevel. A devenit și un susținător devotat al georgismului, filosofia economică a lui Henry George, pe care a încorporat-o în scrierile sale, în special în Învierea.
Tolstoi a primit laude din partea a nenumărați autori și critici, atât în timpul vieții, cât și după moarte. Virginia Woolf l-a numit pe Tolstoi „cel mai mare dintre toți romancierii”, iar Gary Saul Morson a numit Război și pace cel mai mare dintre toate romanele. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură în fiecare an între 1902 și 1906 și la Premiul Nobel pentru pace în 1901, 1902 și 1909. Faptul că Tolstoi nu a primit niciodată un Premiu Nobel rămâne o mare controversă a istoriei Premiilor Nobel.