ANALIZA ECONOMICA MATEMATICA - KELVIN LANCASTER

KELVIN LANCASTER

Kelvin John Lancaster (10 decembrie 1924 – 23 iulie 1999) a fost un economist matematician australian și profesor de economie la Universitatea Columbia, titular al catedrei John Bates Clark. Este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea Teoriei celui de-al doilea optim (Theory of the Second Best), împreună cu Richard Lipsey. Lancaster a fost activ și în dezvoltarea calculului economiei calitative, în formularea funcției de producție a gospodăriei și în aplicarea modelului hedonic la estimarea prețurilor locuințelor.
Într-o lucrare din 1966, Lancaster a elaborat ceea ce a numit o „nouă teorie a cererii consumatorului”, în care teoria microeconomică standard de la acea vreme era modificată prin ipoteza că ceea ce urmăresc consumatorii să obțină nu sunt bunurile în sine (de exemplu mașini sau călătorii cu trenul), ci caracteristicile pe care acestea le conțin (de exemplu transportul de la A la B sau afișarea simțului modei). După cum explică Palda (2013):

A doua evoluție în economia spațială se datorează lui Kelvin Lancaster. Ideea lui a fost că însușirile de bază pe care le caută consumatorii pot fi manipulate prin combinarea unor produse diferite. Hotelling nu luase în considerare această posibilitate. El se mulțumise să accepte că un bun oferă o singură caracteristică de bază, măsurabilă în spațiul caracteristicilor. Lancaster a privit lucrurile mai larg. Cina nu era doar mâncare pe o masă. Era o încercare de a manipula componentele de bază ale gustului și ale valorii nutritive pentru a obține o experiență gastronomică satisfăcătoare. A fi un bun bucătar însemna a ști că gustul are mai multe dimensiuni, printre care dulce, sărat, acru și picant. Pentru ca o masă să fie plăcută, trebuia să combine aceste elemente de gust și să fie ușor de digerat, ceea ce sugerează că dimensiuni nutriționale precum gradul de grăsime, conținutul de proteine și temperatura trebuiau să intre în înțelegerea bucătarului. Fiecare dintre aceste elemente culinare de bază putea fi imaginat ca situându-se pe o scară, sau un spațiu, de la stânga la dreapta. Masa ideală urmărea, așadar, să combine aceste trăsături, variindu-le pe fiecare cât mai precis cu putință.

Această teorie oferă o explicație convenabilă a diferenței dintre economiile de consum mai puțin dezvoltate (așa-numitele „primitive”), în care există mai puține bunuri decât caracteristici, și economiile de consum mai dezvoltate („sofisticate”), în care există mai multe bunuri decât caracteristici, astfel încât consumatorii pot obține orice combinație de caracteristici doresc, limitați doar de constrângerile bugetare. Ea oferă și o modalitate de a prevedea cererea pentru produse noi, atât timp cât acestea nu includ caracteristici noi.
Potrivit economistului Jagdish Bhagwati: „Era considerat pe scară largă un posibil laureat al Premiului Nobel, datorită impactului notabil al contribuțiilor sale la teoria celui de-al doilea optim și la integrarea varietății în teoria economică. Se alătură listei unor economiști extraordinari, precum Joan Robinson, Roy Harrod și Mancur Olson, cărora moartea le-a răpit această onoare unică.”
Lancaster a urmat cursurile Sydney Boys High School, pe care a absolvit-o în 1940.