AGENTIA THOMPSON AND CO - JULES VERNE

ÎN BĂTAIA PLOI Cu picioarele depărtate şi privirea pierdută în zarea ceţoasă a visării, Robert Morgand stătea nemişcat, de mai bine de cinci minute, în faţa zidului lung şi negru, împestrițat tot de afişe, care mărginea una dintre cele mai triste străzi ale Londrei. Ploua cu găleata. Din rigolă, şuvoiul de apă se revărsa inundind trotuarul şi infiltrîndu-se cu viclenie sub tălpile visătorului, al cărui creştet era şi el ameninţat de aversă. Cu gîndul la vreo călătorie îndepărtată, lăsase să-i lunece încet din mînă umbrela care-l apărase pînă atunci şi ploaia, abătîndu-se de sus, curgea şiroaie de pe borurile pălăriei peste haina îmbibată ca un burete, pentru a se amesteca apoi cu torentul zgomotos din rigolă.
cum se Robert Morgand nu băga în seamă hărţuiala răutăcioasă a stihiilor. Nu simţea duşul înghețat care-i biciuia umerii. Îşi fixa cu atenţie ghetele dar fără să vadă atît de preocupat era transformă în două recife asupra cărora torentul, nemulţumit parcă, se repezea cu plesnetele sale umede.
- Toată atenția lui era îndreptată spre misterioasa activitate a miinii stîngi, ascunsă în buzunar; această mînă cîntărea, prefirînd printre degete, cele cîteva monede, în sumă totală de 33,45 franci, pe care le mai numărase de multe ori pînă atunci.
Francez de origine, ajuns la Londra de şase luni, după o răsturnare bruscă şi nemiloasă a întregii sale vieți, Robert Morgand îşi pierduse în această dimineaţă postul de profesor, de pe urma căruia îşi cîştiga existența. Îndată ce constatase din păcate, prea repede - cîți bani mai avea, ieşise din casă, mergînd unde vedea cu ochii, rătăcind pe străzi, în căutarea unei idei salvatoare, pînă cînd se oprise, în mod inconştient, în locul unde l-am găsit noi..
- Şi problema era următoarea: ce poţi face singur, în această mare Londră, cu 33,45 franci care reprezintă întreaga ta avere?
Problemă anevoioasă. Atît de anevoioasă, încît nu ajunsese s-o rezolve şi începea să creadă că nu va reuşi niciodată.
Robert Morgand, însă, judecînd după înfăţişare, nu părea să fie omul care să poată fi descurajat cu ușurință.
Cu fața lui albă, cu fruntea netedă şi senină, încununată de un păr castaniu-deschis, tuns scurt, cu mustața lungă de gal care despărțea gura prietenoasă de un nas încovoiat şi energic, el părea simpatic sub toate aspectele. Mai mult decît atît, era bun şi drept. Puteai observa acest lucru de la prima vedere, după ochii lui de un albastru închis, a căror privire, foarte blîndă, totuşi, nu cunoştea decît un singur drum: cel mai scurt.