100 DE GAZELURI - HAFEZ

HAFEZ

Khajeh Shams-od-Din Mohammad Hafez Shirazi (1325–1390), cunoscut și sub pseudonimul Hafez, a fost un poet líric persan ale cărui opere adunate sunt considerate de mulți iranieni unul dintre cele mai înalte culmi ale literaturii persane. Operele sale se găsesc adesea în casele vorbitorilor de persană, care îi învață poemele pe de rost și le folosesc drept proverbe și zicători de zi cu zi. Viața și poemele sale au făcut obiectul a numeroase analize, comentarii și interpretări, influențând scrisul persan de după secolul al XIV-lea mai mult decât oricare alt autor persan. Este cunoscut și sub epitetul Lisan al-Ghayb („Limba Nevăzutului”).
Hafez este cunoscut mai ales pentru Divân, o culegere a poemelor sale păstrate, alcătuită probabil după moartea sa. Operele sale pot fi descrise drept „antinomice” și, în sensul medieval al termenului, „teosofice”; termenul „teosofie” era folosit în secolele al XIII-lea și al XIV-lea pentru lucrări mistice ale unor „autori inspirați doar de cărțile sfinte islamice” (spre deosebire de teologie). Hafez a scris în principal în genul literar al poeziei lirice, al gazelelor, stilul ideal pentru a exprima extazul inspirației divine sub forma mistică a poemelor de dragoste. A fost sufit.
Temele gazelelor sale includ iubitul sau iubita, credința și demascarea ipocriziei. În gazelele sale tratează iubirea, vinul și tavernele, toate înfățișând extazul religios și eliberarea de constrângeri, fie într-o eliberare lumească reală, fie în glasul îndrăgostitului. Influența sa asupra vorbitorilor de persană se vede în divinația prin poemele sale (în persană: فال حافظ, fâl-e hâfez, oarecum asemănătoare cu tradiția romană a Sortes Vergilianae) și în folosirea frecventă a poemelor sale în muzica tradițională persană, în artele vizuale și în caligrafia persană. Mormântul său se află în orașul natal, Shiraz, și este vizitat în mod regulat de localnici. Adaptări, imitații și traduceri ale poemelor sale există în toate limbile majore.